Regimul actual stă pe un teren şubred

Preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, a anunţat luni că formaţiunea sa va prelua conducerea Secretariatului General al Guvernului şi că, în schimb, îl va susţine pe candidatul PDL, Vasile Blaga, la preşedinţia Senatului.

Cu sau fără voie, opoziţia oferise UDMR o platformă de pe care să negocieze cu PDL câteva lucruri la care ţinea foarte mult. Ar fi fost destule subiecte şi este uşor de înţeles de ce nu toţi parlamentarii Uniunii au fost de acord cu înţelegerea încheiată de Kelemen Hunor.

În orice caz, senatorii UDMR se pot felicita că, graţie revocării lui Mircea Geoană, au obţinut un avantaj semnificativ. UNPR, în schimb, nu are o bază de negociere solidă, căci militanţii săi sunt captivi, fiind nevoiţi să se mulţumească cu ce li se oferă. Aşadar, dacă nu vor fi defecţiuni, senatorul PDL Vasile Blaga, fost ministru de interne, ar putea deveni preşedinte al Senatului.

Reuşita lui Vasile Blaga depinde însă într-o mare măsură de mobilizarea la vot, căci, potrivit celor mai recente modificări aduse Regulamentului, alegerea preşedintelui Senatului se face cu majoritatea senatorilor prezenţi.

Teoretic, nu ar trebui ignorată nici decizia Curţii Constituţionale, deşi raportul de forţe din cadrul acestui for este astăzi în favoarea Guvernului. Potrivit propriei jurisprudenţe, Curtea Constituţională ar trebui să invalideze atât revocarea lui Mircea Geoană, cât şi alegerea unui preşedinte propus de alt grup politic decât PSD. Dar nu ar fi prima dată când acest for s-ar contrazice pe sine.

În ultimă instanţă, s-ar putea argumenta că decizia 601 din 2005 şi deciziile anterioare au fost la rândul lor înrâurite politic. Singura constantă a Curţii Constituţionale rămâne, dacă se poate spune astfel, inconstanţa şi nesiguranţa juridică.

Toate aceste frământări şi confuzii de drept au însă darul de a atrage din nou atenţia asupra unei situaţii politice nefireşti. În cadrul majorităţii actuale se manifestă reprezentanţii unui partid care nu s-a prezentat niciodată în alegeri. Militanţii UNPR sunt foşti senatori PNL şi PSD, care s-au lăsat înduplecaţi să treacă de partea preşedintelui Traian Băsescu.

În toamna lui 2009, guvernul Boc pierduse majoritatea şi fusese demis prin moţiune de cenzură. Preşedintele Traian Băsescu a evitat însă instalarea firească a unui guvern al opoziţiei, trăgând de timp până la alegerile prezidenţiale. Sfârşitul anului 2009 şi începutul anului 2010 reprezintă perioada de timp în care, în mod nelămurit, s-au produs suficiente dezertări, în aşa fel încât preşedintele să obţină majoritatea de care avea nevoie.

Urmarea este că actuala configuraţie a Parlamentului nu mai seamănă cu cea rezultată în urma alegerilor. Este ca şi cum votul popular nu ar cântări prea mult, de vreme ce grupurile parlamentare constituite prin alegeri pot fi remodelate ulterior după voie. Regimul politic actual stă, în realitate, în ciuda paradei sale de energie, pe un teren foarte şubred.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Ovidiu Suciu