Refugiații rămân ”în aer” pe insula Kos

Aproape 1.000 de refugiați se îmbulzesc zilnic spre intrările portului principal de pe insula Kos, pentru a se îmbarca pe un feribot pus la dispoziție de guvernul grec celor care au trecut marea dinspre Turcia. Unii au așteptat deja peste 20 de zile pe insulă, înnoptând în corturi sau în aer liber, în condiții precare.

„Colaborăm cu autoritățile locale pentru a identifica un loc unde am putea să-i cazăm în corturi oferite de noi, dar prima dată trebuie să convingem autoritățile să ne pună la dispoziție un spațiu“, a declarat Roberto Mignone, coordonator pentru situații de criză al Înaltului Comisariat pentru Refugiați al ONU (UNHCR).

Autoritățile grecești și personalul UNHCR încearcă să controleze îmbulzeala. Se iscă certuri referitoare la cine are voie să se îmbarce întâi, iar autoritățile anunță că numai sirienii au acces deocamdată pe feribot.

Mariah, o tânără de 25 de ani, a venit acum două săptămâni din Afganistan, nereușind încă să obțină documentele care i-ar permite să părăsească insula și să meargă mai departe. Dar speră în continuare că va ajunge în Germania sau în Suedia. ”Locuiesc pe stradă. Noaptea mi-e teamă. Nu știu ce să fac. Nu am unde să stau”, a povestit ea pentru DW.

Rămâne lângă poartă, dezamăgită, cu câteva obiecte personale și cu fiica ei, în vârstă de șapte ani, privindu-i pe sirieni cum se îndreaptă către vasul mare și luminos, care va adăposti aproape 2.500 de oameni.

Ca multe alte insule grecești, Kos, cu o populație de aproape 30.000 de locuitori, a fost luată pe nepregătite de valurile de migranți. Numai în luna iulie au acostat aici peste 7.000 de refugiați, solicitanți de azil și migranți. Conform poliției și Ministerului grec de Interne, din luna ianuarie, Grecia, care se confruntă cu propria criză, a primit 156.726 de migranți și refugiați.

Dincolo de războiul din Siria, fluxul mare de refugiați se explică prin faptul că marea e mai calma în lunile de vară. Transportul cu vase mici e așadar mai sigur.

Situație fără precedent

Săptămâna trecută, au avut loc scene violente pe un stadion de fotbal, unde oamenii stăteau la coadă în plin soare, fără alimente și apă, pentru a-și primit documentele de imigrație. Poliția a fost nevoită să închidă peste 1.000 de refugiați pentru 24 de ore și să folosească forța pentru a păstra ordinea. Patru zile mai târziu, același lucru s-a întâmplat cu 50 de imigranți din Afganistan, Iran și Pakistan în fața sediului principal de poliție de pe insulă.

Yannis Koutsomitis, analist politic și economic din Grecia, e de părere că guvernul nu a fost deloc pregătit pentru această situație. ”Nu există infrastructură pentru a le pune la punct dosarele, secțiile de poliție nu au destul personal și nu a fost făcut un plan eficient pentru a transfera refugiații”.

Sperând la o soluție

Ore mai târziu, apele s-au calmat în portul Kos. Ceilalți migranți sirieni s-au așezat la coadă toată noaptea, sperând că vor reuși să se înregistreze pentru îmbarcare. Cel puțin 1.000 dintre ei au avut noroc.

Săptămâna trecută, primarul insulei Kos, Giorgis Krystis, a declarat că feribotul nu va rămâne ancorat mai mult de două săptămâni și nici nu va deveni o tabără permanentă pentru refugiați.

Pe strada principală a insulei, Angel, un tânăr de 20 de ani, privește masele de refugiați de la restaurantul la care lucrează și care acum este gol. ”Situația e dificilă pentru ei, dar și pentru noi. Turiștilor le e teamă să mai treacă pe-aici. Nu vor să vadă condițiile în care trăiesc imigranții. Și mie mi-e teamă să trec pe-aici noaptea”, se plânge Angel.

Localnicii își fac griji că turismul, care a rămas în picioare în perioada crizei, va avea în general de suferit din cauza refugiaților.

Daniel Esdras, șeful Organizației Internaționale pentru Migrație din Grecia, a declarat: ”Cu așa de mulți oameni pe o insulă micuță, șansele ca lucrurile să scape de sub control sunt destul de mari. La început au fost bineveniți, dar acum lumea se cam satură”.

Și cu toate acestea, turiștii îi ajută încă pe refugiați cu câte o sticlă de apă. Alan Davidson, din Scoția, își bea cocktail-ul, privind către corturile refugiaților.

”Mi-e milă de ei, pentru ca e clar că au probleme în țările lor. Înțeleg de ce localnicilor și turiștilor ar putea să nu le placă această situație, dar eu nu am avut nicio problemă. Oamenii sunt disperați să plece din țările lor, din cauza războaielor. Vor să aibă grijă de familiile lor. Și noi am face la fel”.