Recrudescenta antisemitismului european

Cu un apel cerînd combaterea globală a urii faţă de evrei, a rasismului şi xenofobiei, lansat de preşedintele Germaniei Johannes Rau, a debutat la 28 aprilie ce-a de-a doua conferinţă OSCE asupra antisemitismului. Prima a avut loc anul trecut la Viena, după ce forurile europene şi internaţionale au sesizat o îngrijorătoare recrudescenţă a flagelului antisemit, cu o amplificare considerabilă a atacurilor verbale şi fizice împotriva evreilor, sinagogilor, instituţiilor şi cimitirelor evreieşti.

La invitaţia ministerului german de externe, Joschka Fischer, au sosit la Berlin emisari ai celor 55 de ţări membre ale OSCE, înalte personalităţi politice, între care şeful diplomaţiei americane Colin Powell şi omologul său israelian Sylvan Shalom precum şi reprezentanţii unor organizaţii nonguvernamentale. In capitala Germaniei s-au luat fireşte măsuri cu atît mai ample de securitate cu cît la Berlin a debutat miercuri şi vizita de trei zile pe care o efectuează în Germania preşedintele Israelului, Moshe Katzav.

Gazda germană a preşedintelui israelian, Johannes Rau şi-a manifestat, în calitatea sa de martor ocular al epocii naziste, alarma. Antisemitismul există în continuare, le-a amintit el celor circa 500 de participanţi, iar holocaustul (desemnînd exterminarea de către nazişti şi aliaţii lor a evreilor europeni în timpul ultimului război mondial) n-a fost din nefericire ultimul genocid. Rau a amintit în context de Ruanda, reliefînd totodată şi conexiunea dintre antisemitismul contemporan şi criticile nediferenţiate, abuzive la adresa Israelului, în spatele cărora se ascund adesea sentimente de adversitate faţă de evrei în genere. Liderul german a cerut dezbaterea sobră şi lucidă a antisemitismului, întrucît, după cum a explicat Rau, ”nimeni n-are dreptul să închidă ochii în faţa acestui fenomen”, fiind nevoie ”ca nu doar guvernele şi parlamentele să lupte împotriva lui, ci şi societăţile civile şi fiecare individ în parte".

Preşedintele în exerciţiu al OSCE, ministrul de externe bulgar Solomon Passy, a reliefat în debutul întrunirii, că este de datoria morală a Comunităţii Internaţioanele să păstreze memoria victimelor Holocaustului, spre a nu se face vinovată de noi crime. Passy a cerut să se treacă la o politică a intoleranţei absolute faţă de antisemitism.

Pentru UE se pune o problemă suplimentară, devreme ce accesul în comunitate a 10 noi state implică şi importul în lărgita organizaţie a antisemitismului esteuropean. În ajunul conferinţei OSCE, reprezentanţii organizaţiilor evreieşti din Germania, Europa şi din întreaga lume au atras atenţia nu doar asupra pericolului acut al recrudescenţei antisemite în emisfera occidentală, ci şi asupra acestui nefast reimport din răsăritul continentului. La conferinţă ia parte şi ministrul român de externe Mircea Geoană. Recent, centrul Wiesenthal a publicat un raport, potrivit căruia România este ţara care, în ultimii ani, a depus cele mai reduse eforturi în urmărirea penală a criminalilor de război din timpul celei de-a doua conflagraţii mondiale.

Dar ce este antisemitismul? O prejudecată antievreiască, o noţiune desemnînd în accepţiunea actuală ura faţă de evrei, fie religioasă, fie rasistă, fie de ordin politic. Conform experţilor, antisemitismul, în pofida originii rasiste, relativ recente a denumirii, exprimă în fapt o ostilitate antievreiască pe cît de veche, pe-atît de iraţională. Datorată în special prostiei şi lipsei de educaţie, aderarea la ura faţă de evrei este adesea determinată de dorinţa multora de a căuta ţapi ispăşitori, în speţă explicaţii facile, pe cît de simpliste, pe atît de false, pentru problemele lor sau ale lumii. Ilustrativă în context e vechea anecdotă. Potrivit ei, ”de vină” (pentru indiferent ce, pentru capitalism, comunism, şomaj, război) ”sunt evreii şi bicicliştii”. ”De ce bicicliştii?” – e întrebat preopinentul. ”De ce evreii?” – i s-ar putea replica.

Unde poate duce ispita antisemitismului a demonstrat-o Holocaustul. În ultimii ani organizaţiile care monitorizează fenomenul au semnalat reescaladarea lui in occident în special în contextul reintensificării conflictului israeliano-palestinian şi a războiului global împotriva terorismului, declanşat de atentatele islamiste de la 11 septembrie 2001. Un amplu studiu de specialitate datorat Universităţii Tehnice din Berlin releva nu de mult că înmulţirea notabilă a agresiunilor antisemite din Europa nu se poate atribui exclusiv activităţilor extremei drepte, mişcărilor neonaziste şi de extrema stîngă alcătuind frontul anti-globalizare, precum şi unui antiiudaism( de regulă intelectualisto-liberal-stîngist) mascat ca antisionism şi asociat tot mai frecvent antiamericanismului. Sporirea manifestărilor de ură contra evreilor, reieşea din investigaţia berlineză, e tot mai clar şi consecinţa antisemitismului islamiştilor, reintrodus în Europa de unii din musulmanii imigraţi. Or antisionismul este el insusi o forma de antisemitism devreme ce refuza dreptul poporului evreu la un stat propriu.

Ce-i de făcut împotriva antisemitismului? A celui subtil, occidental, ca şi a celui mai brutal şi făţiş din răsărit? E clar că trebuie accentuate masiv eforturile de zăgăzuire a acestei molime reaprinse devreme ce, după cum a admis cancelarul german Gerhard Schroeder, "antisemitismul ameninţă democraţiile şi inviolabila demnitate umană, nemai putînd fi considerat un fenomen marginal al societăţilor deschise".

Chestiunea contracarării flagelului vizează fireşte o largă arie de domenii, activitatea mediilor, sfera legislativă, cea judecătorească şi executivă. E limpede că e nevoie de o sensibilă amplificare a măsurilor de educare, dar şi înăsprirea notabilă a legislaţiei pedepsind ieşirile şi excesele antisemit, e după cum a recomandat Secretarul General al Congresului Mondial Evreiesc, Israel Singer, care a elogiat în context codul penal german. Acest cod sancţionează bunăoară cu închisoarea nu doar incitările la ură verbale, inclusiv instigările amntisemite, ci şi negarea Holocaustului. De remarcat, în context, că Berlinul nu s-a hotărît întîmplător să găzduiască această conferinţă, demersul exprimînd deopotrivă îngrijorarea legată de tendinţele ascendente contemporane ale antiudaismului, manifestate inclusiv în Germania, dar şi o reasumare clară a responsabilităţii pentru propria istorie. Să notăm în concluzie apelul preşedintelui Congresului Mondial Evreiesc, Edgar Bronfman: ”Europa trebuie în fine să se trezească şi să înceteze să nege primejdia".