Război până la ultima picătură de sânge

În „plin delir al dictatorului nord-coreean”, care, „ca un derviş găseşte permanent noi mijloace de escaladare” a conflictului, „Kerry vrea să dezamorseze criza coreeană”,  anunţă plin de griji, dar nu fără speranţe, Süddeutsche Zeitung.

Între timp, alte ziare, precum berlinezul Die Welt, se întreabă, împreună cu serviciile secrete americane şi cu mulţi comentatori şi oameni politici de peste ocean, de ce arme îngrozitoare mai dispune oare dictatorul din Phenian.

Alături de alte ziare apusene Süddeutsche Zeitung relevă şi condiţiile în care are loc vizita la Seul a şefului diplomaţiei americane. Potrivit cotidianului de stânga din München, călătoria se derulează într-un moment în care ce nord-coreenii îşi plasează pe poziţii rachetele cu rază medie de acţiune.

În răstimp, China comunistă nu s-a hotărât încă defel să dea curs solicitărilor de la Washington de a pune capăt tensiunilor fără precedent iscate de ameninţările cu atacuri atomice - şi ele fără egal - ale protejaţilor stalinişti ai Beijingului de la Phenian.

Frankfurter Allgemeine Zeitung relevă că „Washingtonul a avertizat Phenianul, cerându-i să se abţină de la noi provocări”.  Dar cât de periculos este regimul condus de Kim Jong-un? Ediţia online a ziarului Die Welt scoate în evidenţă alarmanta posibilitate, pe larg evocată în Statele Unite după divulgarea în Congres a unei depeşe a serviciilor secrete, potrivit cărora Phenianul ar dispune încă de pe-acum de rachete cu rază medie de acţiune, capabile să ducă la ţintă ogive nucleare. 

Nu puţini comentatori se opresc şi asupra celuilalt subiect major al discuţiilor purtate în grupul G-8, şi-anume soarta Siriei. Conform observatorilor bavarezi de la Süddeutsche Zeitung, timpul intervenţiei în această ţară ar fi trecut irevocabil.

Destinul sirian ar fi fost pecetluit iar ţara va pieri, „exsanguinată”. Pentru că de partea răsculaţilor s-au implicat prea masiv islamiştii, inclusiv cei din speţa teroristă ai reţelei al Qaida. Astfel încât Occidentului nu-i mai rămâne decât să asiste pasiv cum ţara îşi va irosi şi ultimul strop de sânge într-un război civil care, „prin mutaţie genetică, a devenit o tumoare cancerigenă”, după cum relevă acelaşi cotidian.

Potrivit sursei citate, revendicările iniţiale, perfect  justificate, precum „libertate, dreptate, demnitate”, adresate unui tiran devenit răul personificat, precum Bashar el Assad, au declanşat, din pricina acestei mutaţii, un „conflict fratern în care, între timp, nu mai există decât prea puţini dintre cei buni”.

Îmbătat de „euforia” generată de răscoala siriană, occidentul politic şi mediatic „a trecut sub tăcere, mult prea multă vreme”, această cancerigenă mutaţie islamistă care a compromis speranţele de democratizare a Siriei, mai scrie ziarul din München.

Concomitent, s-ar fi întreţinut, potrivit aceluiaşi cotidian, „himera unei posibilităţi de rezolvare a crizei prin intervenţie” occidentală. În fapt, în Siria, o jumătate de duzină de puteri orientale, inclusiv cele regionale, precum Iranul şi Arabia Saudită, îşi pun la lucru forţele, întreţinând, pe lângă războiul civil, un război suplimentar, purtat prin mutări pe aceiaşi disputată tablă siriană de şah.