Puşchea pe limba lui Dragnea

În mod normal, Liviu Dragnea ar fi trebuit să exulte. Cum să nu se bucure el şi activiştii săi din PCR-ul rebotezat în PSD de victoria în alegerile olandeze a tovarăşilor lor din Partidul Socialiştilor Europeni? Cum să nu se felicite ei în legătură cu izbânda lui Frans Timmermans?

Ei bine, biruinţa lui Timmermans e puşchea pe limba PSD. În campania pentru alegerile europene, social-democraţii s-au războit mai rău unii cu alţii decât cu partidele şi mişcările politice adverse. Cei germani şi-au „îngheţat” relaţiile cu PSD. Timmermans şi-a repetat de la înălţimea funcţiei sale de vicepreşedinte al CE criticile politicoase, dar dure, la adresa impunităţii de facto, pentru delicte de corupţie, a mai-marilor regimului Dragnea. În revanşă, pesediştii i-au dedicat olandezului folclor ostil, ţipurituri şi blesteme. Care, însă, iată, n-au funcţionat.

Cauza retoricului război civil social-democrat e volta infractorului român. Liderul teleormănean fusese lăsat de un PSD controlat de ex-peremişti, securişti, penali şi baroni roşii să-şi poziţioneze în tranşeele ultranaţionaliste partidul zis, fals, social-democrat, când de fapt e o formaţiune naţional-comunistă. Scopul manevrei fusese poleirea patriotică a politicii anti-justiţie a lui Dragnea, menite să-l scape de gratii. Plecând de la aceste evidenţe, e clar că pentru liderul PSD surprinzătorul succes de amploare obţinut de Timmermans e o veste neagră. Prea puţin contează că triumful vice-şefului Comisiei Europene e conjunctural şi datorat, esenţialmente, patriotismului olandezilor, care i-au premiat criticului regimului Dragnea statutul de candidat de vârf la preşedinţia Comisiei Europene. Ceea ce nu-l împiedică pe demnitarul din Ţara Lalelelor să rişte să-i înlocuiască în retorica cleptocraţiei române pe Soros, Iohannis şi Kövesi, în funcţia de cel mai detestat inamic public.

În ce priveşte retorica puterii pesediste şi a propagandiştilor ei, algoritmul lor a rămas intact. Pentru observatorii care încearcă să descopere adevărul şi să stabilească realităţile scenei româneşti a rămas valabilă regula de aur a întoarcerii pe dos a zvonurilor, opiniilor şi calomniilor puse în circulaţie de Liviu Dragnea şi de subordonaţii liderului PSD. Ce afirmă ei, fals, că ar face ori ar avea de gând să facă adversarii lor, comit de regulă colportorii de fake-news din PSD, ALDE şi instituţiile arondate.

Astfel, la televiziunile oligarhilor care-l susţin fără limite, de pildă la Antena 3, întemeiată de un turnător al Securităţii, canal care, lezând principiile democraţiei, i-a pus la dispoziţie lui Dragnea interminabile spaţii de emisie, liderul PSD a lansat un zvon alarmant. Potrivit lui, s-ar încerca fraudarea alegerilor europene ”prin manipularea unor softuri”. N-a durat mult înainte ca Raluca Turcan, de la PNL, să pună lucrurile la punct, exclamând, cu justificată excedare şi exasperare, că ”hoţul strigă hoţii”. Şi că nu e admisibil ca un ins „care a furat la referendumul din 2012 şi a scos morţii din cavouri pentru a merge la vot să spună că...alegerile şi referendumul vor fi fraudate”.

Dragnea şi-a obişnuit însă electoratul cu ieşiri aiuritoare. Şi cu varii forme de delir, menite să işte cel puţin o convenabilă şi demobilizantă confuzie, dacă nu să convingă. Sistematică, între altele, e halucinanta încercare a lui Dragnea de a contraria bunul simţ al românilor şi a-i înşela prin acreditarea pretenţiei false că nu el, Dragnea, omul forte al României, deţine puterea. Ci adversarii lui. Care, prin urmare, ar fi în stare să falsifice ori să fraudeze alegerile. În realitate, doar Dragnea poate controla şi modifica rezultatul, prin instituţiile cheie aflate la cheremul său. E vorba de ministerul de interne, acelaşi, nota bene, care, aflat la dispoziţia comuniştilor, a fraudat masiv alegerile din 1946. Şi e vorba de Autoritatea Electorală Permanentă. Care, de asemenea, e situată sub control pesedist, deci dragniot.

Şi mai alarmantă e fiabilitatea zvonisticii lui Dragnea. A remarcat-o just aceeaşi reprezentantă a PNL. În fond, Dragnea a mai lansat şi ”zvonul” violenţelor înaintea megamanifestaţiei românilor din august 2018. După câteva zile, sinistra predicţie avea să se adeverească, prinzând contur în bastonada la care, sub pretextul violenţelor, a recurs ilegal jandarmeria, spre a pune capăt protestelor anticleptocrate.

Dar evocarea fraudei ar putea fi şi o pregătire a electoratului pentru o previzibilă înfrângere usturătoare a PSD la scrutinul european. Căci românii sunt departe de a accepta agitpropul pesedist. Chiar şi în bastioanele electorale ale PSD şi în rândul telespectatorilor Antenelor, prea puţini cred aiurelile dragniote, potrivit cărora românilor le-ar fi crescut, realmente, venitul. Prea mulţi ştiu că inflaţia a mâncat partea leului din măririle de salarii şi pensii, cu excepţia pensiilor speciale acordate securiştilor de PSD. Ori că Iohannis i-ar fi dezbinat pe români, iar PNL şi USR ar plănui să desfiinţeze salariul minim şi să favorizeze, chipurile, multinaţionalele, în detrimentul capitalului român. 

Mai pernicioasă riscă să fie propaganda insidioasă a unor formatori de opinie care încearcă să sporească lehamitea politică şi indiferentismul electoral, acreditând teza falsă potrivit căreia românii n-ar avea cu cine vota. Ori că alegerile n-ar privi Europa. Realitatea e pe dos. Există şi USR şi PNL. Iar viitorul european al ţării, libertatea, demnitatea şi prosperitatea românilor, ca şi statul de drept românesc depind de voturile cetăţenilor la alegeri şi referendum. Ca şi de prezenţa lor masivă la urne.