Putin nu poate accepta înfrângerea, deși a pierdut războiul

Incidentul petrecut într-o țară NATO de pe flancul estic al alianței a ridicat temperatura conflictului din Ucraina, dar a arătat și teama Rusiei de a nu supăra statele membre ale tratatului Nord-Atlantic. Graba cu care Moscova a anunțat că nu e responsabilă de exploziile din Polonia arată cât de scăzut e moralul la Kremlin și cât de mare e impactul politic al pierderilor de pe front. 

Ce s-a întâmplat în Polonia și ce înțelegem din acest episod?

În acest moment avem certitudini. Președintele Biden a afirmat că rachetele care au picat în localitatea poloneză, la vreo 10-15 kilometri de frontiera cu Ucraina, au fost proiectile antiaeriene ucrainene. În această situație, incidentul rămâne, victimele rămân, dar problema care a provocat neliniște s-a clarificat. Acum, trebuie să analizăm în ce context s-a petrecut incidentul, să analizăm reacția Rusiei, să analizăm reacția NATO și să tragem câteva concluzii.

De ce președintele Zelenski s-a grăbit să acuze Moscova?

Ucraina este în război și abordează problema în interesul său. Imediat după incident s-au făcut multe supoziții deși statele occidentale au îndemnat la calm. 

Kiev-ul e dispus să vadă Rusia în spatele acestei situații. A existat o avalanșă informațională. Au existat opinii publicate pe rețelele sociale cum că e vorba de o rachetă rusească, altele, cum că e vorba de una ucraineană.  

Consilierul președintelui Zelenski a spus că Rusia e de vină pentru toată situația creată. Și are dreptate. Mă refer la faptul că Moscova a lansat un atac în salbă cu o sută de rachete, care au atacat ținte și în Liov, oraș din vestul țării. Localitatea poloneză era peste granița Ucrainei, dar foarte aproape de o bază militară din această țară, iar defensiva antiaeriană a făcut tot ce ține de ea. O bună partea dintre rachetele rusești au fost interceptate, dar restul au provocat pagube sistemului energetic.

Cum a fost reacția Poloniei?

E foarte important faptul că polonezii au așteptat rezultatul anchetei. Nu poți să-ți permiți, într-o situație pe muchie de cuțit, să iei decizii despre atacare unui stat NATO pe bază de supoziții. Lucrurile pot degenera. 

Guvernul de la Varșovia a dat o declarație care îndemna la calm, apoi au pus în mișcare cele trei mecanisme de care dispune un stat NATO atunci când este atacat:

• a ridicat nivelul de alarmă militară;
• a început convorbiri telefonice cu secretarul general NATO și cu SUA;
• a convocat Consiliul de Securitate al țării în care a anunțat că a declanșat consultări cu NATO, conform articolului 4 din tratat, consultări și investigații care deschid poarta către articolul 5, cel al apărării colective.

Cum trebuie interpretat incidentul?

S-a întâmplat o minune, dar ea nu constă în faptul că, acum, au picat două rachete pe teritoriul Poloniei, ci faptul că până acum nu au picat. La câte atacuri aeriene s-au desfășurat de când a început războiul, în câte angajamente a fost implicată apărarea antiaeriană a Ucrainei, puteau fi mult mai multe situații de acest fel.

De ce s-a grăbit Moscova să anunțe că n-a fost vina ei?

Rusia nu vrea război cu NATO. Are deja un război pe care nu-l poate câștiga și cum spunea un analist politic zilele acestea, Rusia e într-o în marea dilemă pentru că pierde un război pe care nu-și poate permite să-l piardă. 

S-a observat un puternic recul al Rusiei la reuniunea G 20 din aceste zile. Moscova e izolată. China a fost de acord cu SUA că problema unui atac nuclear este de neconceput. 

Folosirea bombelor atomice nu poate fi acceptată, iar asta limitează posibilitățile de șantaj pe care le avea Kremlinul la dispoziție.

Incidentul din Polonia e un moment delicat despre care cred că, paradoxal, a creat un minimum de rațiune în sensul în care Rusia a văzut că Occidentul nu este pornit cu orice preț împotriva ei, cum anunță paranoia generală din această țară. 

Unii ruși au văzut că Occidentul nu vrea neapărat război, ci a avut calmul să investigheze și să afle ce s-a întâmplat.

Cum influențează retragerea din Herson conflictul din Ucraina? 

Strategic, rușii au fost obligați să se retragă din Herson. Nu mai puteau menține siguranța liniilor de comunicare. Pierderea orașului înseamnă o înfrângere politică serioasă pentru Putin. Să nu uităm că a anexat aceste teritoriu și anunța că Hersonul era, prin definiție, pământ rusesc, amenințând că va fi apărat prin orice mijloace. Uite că rușii s-au retras, înregistrând o înfrângere militară serioasă la nivel operativ-strategic.

În clipa de față Rusia este în defensivă. E o realitate, chiar dacă ei atacă în continuare în Bahmut, pe frontul de est, și în Donețk. 

Acelea sunt atacuri tactice cu valoare politică. Putin trebuie să arate că luptă în continuare pentru eliberarea Donbass-ului, că se concentrează pe ocuparea în totalitate a regiunilor Donețk și Lugansk. Deși, în realitate, și teza asta pică pentru că în nord, la Kreminna, ucrainenii sunt într-o ofensivă lentă, dar ofensivă. A existat un contraatac rus, dar care n-a reușit. 

Cu ce a ajutat mobilizarea parțială decretată de Putin?

În acest ansamblu militar avem situația că Ucraina atacă, iar Rusia se apără. Al doilea element important e faptul că balonul de oxigen pe care Putin spera să-l obțină, aducând sub arme 300.000 de noi soldați, nu se vede încă pe câmpul de luptă.

Acești oameni mobilizați cu forța au fost aruncați pe front fără pregătire, fără echipament și fără unități coezive. Am putut vedea zeci de clipuri video care arată oameni revoltați și ofițeri aflați în dificultate în mijlocul lor, luați la întrebări de către soldați. Știm de unități care s-au retras și după aceea, soldații au fost arestați. Au venit familiile, soțiile și mamele lor după ei. Avem situația unei brigăzi aruncată în luptă numai pentru că șefii au vrut să dea bine în fața comandanților.

Toate aceste elemente arată că există o stare de spirit în armata rusă care o face incapabilă să treacă la ofensivă, chiar dacă a venit această infuzie de forță umană. Se pune întrebarea dacă mai e capabilă să păstreze liniile defensive.

Nu cred că iarna va fi o piedică pentru Ucraina în ce privește ofensiva. Nu va fi la fel cum a fost în toamnă, dar dacă va avea ocazia, nu va sta pe loc.

Cum a fost reacția Poloniei?

E foarte important faptul că polonezii au așteptat rezultatul anchetei. Nu poți să-ți permiți, într-o situație pe muchie de cuțit, să iei decizii despre atacare unui stat NATO pe bază de supoziții. Lucrurile pot degenera. 

Guvernul de la Varșovia a dat o declarație care îndemna la calm, apoi au pus în mișcare cele trei mecanisme de care dispune un stat NATO atunci când este atacat:

• a ridicat nivelul de alarmă militară;
• a început convorbiri telefonice cu secretarul general NATO și cu SUA;
• a convocat Consiliul de Securitate al țării în care a anunțat că a declanșat consultări cu NATO, conform articolului 4 din tratat, consultări și investigații care deschid poarta către articolul 5, cel al apărării colective.

Cum trebuie interpretat incidentul?

S-a întâmplat o minune, dar ea nu constă în faptul că, acum, au picat două rachete pe teritoriul Poloniei, ci faptul că până acum nu au picat. La câte atacuri aeriene s-au desfășurat de când a început războiul, în câte angajamente a fost implicată apărarea antiaeriană a Ucrainei, puteau fi mult mai multe situații de acest fel.

De ce s-a grăbit Moscova să anunțe că n-a fost vina ei?

Rusia nu vrea război cu NATO. Are deja un război pe care nu-l poate câștiga și cum spunea un analist politic zilele acestea, Rusia e într-o în marea dilemă pentru că pierde un război pe care nu-și poate permite să-l piardă. 

S-a observat un puternic recul al Rusiei la reuniunea G 20 din aceste zile. Moscova e izolată. China a fost de acord cu SUA că problema unui atac nuclear este de neconceput. 

Folosirea bombelor atomice nu poate fi acceptată, iar asta limitează posibilitățile de șantaj pe care le avea Kremlinul la dispoziție.

Incidentul din Polonia e un moment delicat despre care cred că, paradoxal, a creat un minimum de rațiune în sensul în care Rusia a văzut că Occidentul nu este pornit cu orice preț împotriva ei, cum anunță paranoia generală din această țară. 

Unii ruși au văzut că Occidentul nu vrea neapărat război, ci a avut calmul să investigheze și să afle ce s-a întâmplat.

Cum influențează retragerea din Herson conflictul din Ucraina? 

Strategic, rușii au fost obligați să se retragă din Herson. Nu mai puteau menține siguranța liniilor de comunicare. Pierderea orașului înseamnă o înfrângere politică serioasă pentru Putin. Să nu uităm că a anexat aceste teritoriu și anunța că Hersonul era, prin definiție, pământ rusesc, amenințând că va fi apărat prin orice mijloace. Uite că rușii s-au retras, înregistrând o înfrângere militară serioasă la nivel operativ-strategic.

În clipa de față Rusia este în defensivă. E o realitate, chiar dacă ei atacă în continuare în Bahmut, pe frontul de est, și în Donețk. 

Acelea sunt atacuri tactice cu valoare politică. Putin trebuie să arate că luptă în continuare pentru eliberarea Donbass-ului, că se concentrează pe ocuparea în totalitate a regiunilor Donețk și Lugansk. Deși, în realitate, și teza asta pică pentru că în nord, la Kreminna, ucrainenii sunt într-o ofensivă lentă, dar ofensivă. A existat un contraatac rus, dar care n-a reușit.

Citiți interviul integral pe Spotmedia.ro.