PSD şi UDMR continuă colaborarea

PSD şi UDMR au încheiat, marţi, protocolul de colaborare pe anul 2004, liderii celor două formaţiuni politice, Adrian Năstase şi Marko Bela, declarînd că acesta asigură stabilitatea politică din România, fiind totodată în interesul integrării europene. Noul protocol confirmă o relaţie deja veche şi consolidată de multe acţiuni comune în planul politicii interne cît şi în acela al politicii externe. cu relevanţă pentru integrarea în NATO şi Uniunea Europeană. Este adevărat că există politicieni UDMR, şi nu mă refer la grupul disidenţilor autonomişti, ci la politicieni ataşaţi, în linii mari, de linia oficială a grupării, care au cerut ruperea legăturilor cu PSD. Din multe motive, dar în primul rînd din cauza că PSD nu s-ar fi dovedit sincer în abordarea reformelor mai ales privitoare la Justiţie. În opinia acestora, asocierea UDMR cu PSD ar afecta etosul democratic, care a animat multă vreme UDMR de la constituirea sa la începutul anului 1990. Argumentele conducerii UDMR au cîntărit însă mai greu. Alianţa cu PSD a adus maghiarilor beneficii cum ar fi legi mai bune privind drepturile minorităţii maghiare, inclusiv o garanţie constituţională referitoare la utilizarea limbii materne în Justiţie şi Administraţie, dar şi o secţie maghiară la Facultatea de medicină şi farmacie din Tîrgu Mureş. Primul ministru Adrian Năstase a venit în sprijinul patenerilor săi argumentînd că autostrada care va fi construită de compania americană Bechtel, are printre altele menirea de a lega Bucureştiul de Budapesta. Pentru maghiarii din Transilvania a sunat foarte ispititor mai ales că traseul autostrăzii va trece prin zonele cu densă populaţie maghiară.

Dar se pare ca acordul politic va fi profitabil şi pe viitor. Guvernul se va bucura de o majoritate parlamentară solidă, probată şi astăzi la votul privind remanierea guvernamentală, iar UDMR ar putea să obţină două facultăţi maghiare la Universitatea din Cluj. Chiar dacă are doar o importanţă simbolică, ungurii ţin foarte mult şi la monumentul de la Arad închinat eroilor paşoptişti, pe care tradiţia românească îl consideră însă ostil. Este încă neclar cum se va rezolva solicitarea UDMR-ului în această privinţă. Dacă la început ungurii erau inflexibili, dorind expunerea statuii într-o piaţă publică veche şi arhitectonic semnificativă pentru Aradul de dinainte de 1918, acum ei s-au arătat dispuşi să accepte compromisul sugerat de Guvern şi anume construirea unui parc în care să încapă atît monumentul generalilor paşoptişti cît şi statuia lui Avram Iancu. Este o soluţie ciudată, pentru că în sinea lor nici ungurii nici românii nu se bucură de această alăturare. Este ca şi cum fiecare simbol naţional ar fi diminuat de prezenţa celuilalt, care îi sancţionează semnificaţia tradiţională. Este de aceea de aşteptat ca discuţiile să continuie multă vreme de aici înainte, iar soluţiile anunţate acum, din motive de oportunitate politică, să fie, pe drum, abandonate.

În orice caz, am putea spune că protocolul acesta dintre UDMR şi PSD va încheia anul acesta un exerciţiu politic fără precedent şi, în ciuda scăderilor, unul pozitiv pentru evoluţia democratică din România.