Provincia Kosovo între independenţă totală şi parţială

Este o misiune dificilă pentru mediatorul ONU Martti Athisaari. Succesul misiunii este greu de apreciat, în condiţiile menţinerii tensiunilor între albanezi şi sârbi. Situaţia a devenit şi mai explozivă după ce şeful desemnat al guvernului sârb Vojislav Kostunica a refuzat să îl primească pe Ahtisaari, motivând că ar fi prea ocupat cu negocierile de formare a Executivului.

Premierul Kostunica trece la ameninţări

În paralel, Kostunica ameninţă cu întreruperea relaţiilor diplomatice cu orice stat care va recunoaşte independenţa provinciei Kosovo. Poziţia lui Kostunica indică de fapt refuzul asumării responsabilităţii politice. Deşi Uniunea Europeană a dat de înţeles că provincia Kosovo va beneficia, fie şi într-o măsură limitată, de independenţă, Kostunica nu a avut până acum curajul de a-i pregăti pe sârbi pentru eventualitatea pierderii provinciei.

Albanezii: Independenţa nu este negociabilă

Pe de altă parte, albanezii kosovari sporesc presiunile, anunţând că independenţa provinciei nu este negociabilă. Şi astfel cresc şi speranţele populaţiei de origine albaneză din Kosovo. În ultimii ani eu au fost martorii unor evoluţii nedorite, în care zona de vest a cedat din pretenţiile politice, în urma protestelor în masă şi a violenţelor.

Escaladarea violenţelor este probabilă

Protestele din Kosovo de acum trei ani au dus la anularea devizei susţinute de Uniunea Europeană „standarde înainte de statut”. Autorităţile europene nu mai insistă acum asupra stabilirii unor relaţii democrate şi a protejării minorităţilor înainte de declararea statutului de independenţă.

Şi, pentru că la momentul respectiv s-a constatat că violenţele au dus la mici victorii politice, este de aşteptat ca şi acum să se ajungă la o escaladare a violenţelor, în cazul în care Occidentul nu va îndeplini punct cu punct cerinţele albanezilor kosovari. Trupele internaţionale de menţinere a păcii au fost deja puse în stare de alertă maximă.

UE se va afla şi ea sub presiune

Nici Uniunea Europeană nu este ferită de presiuni puternice. Trebuie să găsească o soluţie care să nu dezavantajeze nici una din părţi şi care să fie acceptată de toţi cei implicaţi. Din acest motiv, în ultimele zile cuvântul „independenţă” a fost evitat. Nici sintagma „suveranitate sârbă” nu a mai fost menţionată de nimeni.

Singura cale de ieşire din această dilemă ar fi perspectiva clară de aderarea a sârbilor şi albanezilor la Uniunea Europeană. Ambele tabere ştiu că posibilităţile politice şi economice de care dispun ar fi exploatate eficient o dată cu integrarea, depinzând însă de structurile europene.

Kosovo - între provocare şi paradox

Pentru sârbi ca şi pentru albanezi ar trebui să fie clar că este un paradox să susţii acum suveranitatea, pe care apoi să o cedezi parţial o dată cu integrarea în Uniunea Europeană. Toţi trebuie să înţeleagă că, fie şi numai din acest motiv, violenţele nu îşi au rostul.

Pentru Uniunea Europeană, Kosovo este o provocare elementară: rezolvarea cu succes a conflictului ar dovedi buna funcţionare a politicii externe comunitare.