Protecţia ecosistemului Marea Neagră

Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNDP) a lansat, sub acest auspiciu, o rundă de finanţare, Black Sea Environment Project dar programele finanţate de ONU şi derulate de statele riverane nu au avut efectele scontate, motiv pentru care, de altfel, a fost introdus un alt proiect mai amplu, Black Sea Recovery Project. În mod paradoxal, singurele progrese în domeniul protecţiei mediului au fost cu precădere rezultatul scăderii activităţilor economice în bazinul Dunării, în anii 90.

Fondul piscicol la un nivel alarmant de redus

Cu toate acestea, avem de a face cu o reducere dramatică a stocurilor de peşti. Specii invadatoare aduse în ape de balast necontrolate, odată pătunse într-un ecosistem nou şi neavând duşmani naturali, au dezvoltat populaţii uriaşe şi au consumat în voie din resursele ecosistemului. În plus poluarea chimică şi pescuitul agresiv cu unelte de tip traul de fund au dus la dispariţia celor câteva specii de alge perene din bazinul Mării Negre, extrem de importante ca adăpost şi resursă de hrană pentru multe animale marine.

O altă cauză care a dus la dereglarea ecosistemului Mării Negre l-a reprezentat înmulţirea, ca urmare a prezenţei substanţelor organice în exces, a cantităţilor de alge microscopice cu durată scurtă de viaţă; acestea au redus până la dispariţie oxigenul dizolvat din apa mării, atât în perioada înfloririlor algale cât şi prin procesul de dezintegrare. Sunt, astfel, ucise speciile care trăiesc sla fundul apelor de mică adâncime.

Pescuit iresponsabil

O altă problemă, foarte serioasă, este abandonarea sau pierderea unor unelte de pescuit. Plasele sunt, în acest sens, un exemplu total nefericit. Nu doar că peştii continuă să rămână captivi dar chiar şi delfinii suferă de pe urma lor – se agaţă şi se rănesc în setcile şi năvoadele abandonate, ajungând să eşueze pe ţărm. Situaţia delfinilor este de-a dreptul dramatică: la sfârşitul anilor 60 existau, la coasta românească, zeci de mii de exemplare, numărul lor fiind estimat, în prezent, la doar 4000-4500. De precizat că un recensământ real nu se poate face decât cu ajutorul imaginilor din satelit.

Oceanic Club din Constanţa a lansat un program de recuperare, o operaţiune dificilă deoarcere costurile sunt peste nivelul suportabil de câtre o instituţie est-europeană cu statut de ONG, prin necesarul de resurse umane şi prin logistică pe care o implică.

Obligaţi să recurgă la specialişti străini

România nu mai dispune de specialişti de anvergură, capabili să sensibilizeze la nivel internaţional fiind, astfel, obligatoriu recursul la experţi străini, cu precădere francezi. Reducerea populaţiei de mamifere nu se datorează doar cauzelor mecanice ci şi celor biologice, astfel că, ne-a explicat biologul Răzvan Popescu-Mirceni, preşedintele Oceanic Club, operaţiunea este completată cu un studiu complex al toxicologiei şi patologiei delfinilor din Marea Neagră.

Interzis în UE, liber în România

Şi, dacă nu erau suficient, Marea Neagră a devenit, în anii din urmă, paradisul vânătorilor subacvatice. O practică interzisă în Uniunea Europeană.

În anul 2002 fuseseră scoase, din apele teritoriale româneşti, 47 km de setcă de calcan în care muriseră, captivi, 28 delfini. Tipul de fir utilizat a dovedit că o parte din plase erau de provenienţă turcească. De altfel, numai poliţia de frontieră românească capturase, în acel an, patru nave turceşti intrate ilegal la pescuit de calcan în apele teritoriale ale României.