Pro și contra anonimității pe Internet

Multe dintre comentariile pline de ură care sunt diseminate în spațiul virtual sunt insuportabile. Iar faptul că ele aparțin unor autori care nu își divulgă numele real este, pentru multă lume, și mai insuportabil.

La adăpostul pseudonimului, proferarea de insulte și amenințări este plăcută. O faci dintr-o zonă de confort, fără a te expune riscului de de a suferi vreodată consecințele.

Controversa privind reglementarea Internetului

Annegret Kramp-Karrenbauer, lidera Uniunii Creștin-Democrate din Germania (CDU), a declanșat o dezbatere aprinsă cu cererea ei vizând introducerea de reguli pe Internet. Motivele inițiativei sale au survenit în urma comentariilor publicate în spațiul virtual după moartea violentă, prin împușcare, a lui Walter Lübcke, președintele districtului Kassel din landul Hessa. 

Politicianul CDU era cunoscut pentru atitudinea sa favorabilă refugiaților. După moartea lui Lübcke, pe rețelele sociale au apărut multe comentarii în care autorii acestora își exprimau bucuria în legătură cu moartea sa, ba chiar îndemnau cititorii să ucidă și alți politicieni.

"Trebuie să discutăm dacă pe Internet trebuie permis orice sau dacă avem nevoie de reglementări mai stricte", a spus Annegret Kramp-Karrenbauer cu privire la moartea lui Walter Lübcke, pe care l-a cunoscut personal. "Vreau să știu cine se află în spatele acestor comentarii", a adăugat ea. Ar fi util ca la dezbaterile pe Internet să poată participa numai utilizatorii care își dezvăluie identitatea reală?

Identitate clară. Sigur că da!

Oricărui om care se pune măcar parțial în pielea rudelor lui Walter Lübcke, confruntate atât cu durerea de nedescris produsă de moartea bruscă și violentă a acestuia, cât și cu jubilația urii pe Internet, introducerea obligativității de a-ți devoala identitatea pe Internet i-ar putea părea justificată. 

În definitiv, cine ar putea să ia peste picior un asemenea act oribil, știind că mesajele pot fi citite de prieteni, rude, colegi, vecini sau de angajator? Greu de imaginat. Numărul de comentarii rău intenționate în acest caz ar fi probabil semnificativ mai mic. Un lucru bun! În plus, asumarea propriilor opinii ar trebui să fie de la sine înțeleasă. 

Așadar, cine are ceva de spus, trebuie să facă acest lucru sub numele rău real, chiar și când îi ofensează pe alții. Sau pur și simplu să renunțe la insulte.

Annegret Kramp-Karrenbauer nu este singura voce de pe scena politică favorabilă dezvăluirii numelui real al utilizatorului pe Internet.  

Președintele Bundestagului, Wolfgang Schäuble (CDU), susține demersul. La fel și Manfred Weber, membru al Uniunii Creștin-Sociale din Bavaria, care, în calitatea sa de lider al Partidului Popular European (PPE), aspiră să devină președinte al Comisiei Europene.

Mulți politicieni - indiferent de culoarea politică - au propriile lor experiențe cu insultele proferate la adresa lor pe net de numeroși anonimi. Prin urmare, ne putem pune și în locul acestora. 

Identitate clară. În niciun caz!

Cu toate acestea, mulți bloggeri și activiști critică vehement ideea, subliniind că există motive bune pentru menținerea anonimatului în rețeaua virtuală. De pildă când vine vorba despre dorința de a avea un copil, despre boli sau situații personale extreme.

O femeie care vrea să rămână însărcinată, dar care are probleme, nu ezită să se adreseze forumurilor anonime pe Internet, la fel cum fac și femeile care sunt gravide, dar care nu vor să se afle acest lucru. Ca să nu mai vorbim despre o femeie care se gândește să facă avort. 

Ar fi traumatizant ca angajatorii, prietenii, vecinii sau rudele să afle aceste amănunte. Același lucru este valabil și pentru bolile despre care oamenii vor să afle mai multe amănunte și să culeagă păreri în îcercarea de a le ține sub control. Pentru cei mai mulți dintre noi, nu ar fi de dorit ca publicul să știe ce boală ne macină.

Anonimul poate discuta deschis și onest despre toate acestea. În ceea ce privește situațiile limită, acestea pot cuprinde lucruri sensibile, greu de controlat. De exemplu, cei care au gânduri de suicid nu vor manifesta aceeași încredere în alți oameni dacă vor fi obligați să caute ajutor de specialitate cu nume și prenume. 

Dar există și alte motive importante. Știm că Internetul nu uită nimic. Oricine a publicat vreodată ceva sub numele său real ar putea să fie tras la răspundere și după câteva decenii pentru afirmațiile sale, chiar dacă acum are o opinie complet diferită.

În plus, există o serie de țări în care libertatea de exprimare este sever restricționată. În aceste circumstanțe, oricine își exprimă în acele țări critica față de conducere folosind numele său real și-ar putea pune în pericol viața.

Și apoi există companii ca Facebook, care militează pentru înregistrarea completă a numelor utilizatorilor. Facebook încearcă de mai mulți ani să-i determine pe utilizatori să folosească numele reale. Însă cine știe numele real al utilizatorilor le poate lega cu informații stocate pe alte platforme, obținând în acest fel un profil foarte exact despre aceștia. Vrem asta?

Oh, da, și apoi există exemplul Coreei de Sud, unde în 2007 a fost introdusă obligația privind afișarea numelui complet pe Internet. Cu toate acestea, legea nu a avut efectul scontat, conducând doar la o scădere foarte mică a afirmațiilor insultatoare și fiind ulterior abrogată de Curtea Supremă de la Seul.

Și acum ce facem?

Sigur, cei mai mulți oameni din Germania vor fi de acord că nenumăratele comentarii sub pseudonim care cultivă ura, cum s-a întâmplat în cazul lui Walter Lübcke, nu sunt tolerabile, fiind nevoie de combaterea lor.  

Însă există circumstanțe - precum cele menționate anterior - în care are sens să apelezi la un nume fals. Deci, o abordare potrivită a problemei ar putea pleca de la definirea situațiilor în care obligația de a-ți divulga identitatea reală este justificată. A aplica o atare regulă pur și simplu la nivelul întregului spațiu virtual pare o soluție cam pripită.