Presa de azi, o binecuvântare a îngenuncherii și imposturii

Cu unele excepții, starea deplorabilă a presei postcomuniste se datorează în primul rând mogulilor, dar și unei lipse crase de profesionalism al difuzorilor de informație de interes public. Mă refer aici la școlile de jurnalism, cu precădere la fabricile de diplome de pe firmamentul învățământului și al educației ca afaceri private prospere.

Calificarea necalibrată a jurnaliștilor zilei se datorează și învățătorilor neaveniți, seniori de carton care au lucrat sau lucrează în massmedia, și care se pretind a fi știutori cu ce se mănâncă presa. Impostura și oportunismul din presă au pătruns până în măduva oaselor.

Redau o anchetă despre starea presei din România, la care au răspuns unii dintre cei mai apreciați oameni de cultură ai zilei.

Mircea Dumitru, profesor de filosofie la Universitatea din București, fost  rector al Universității, fost ministru al Educației, membru corespondent al Academiei Române:

„Nicolae Iorga spunea că sunt două feluri de oameni care lucrează pentru presa democratică: unii sunt păsări care fac ouă pentru reproducerea speciei, și alții care fac presă pentru masa stăpânului.

Sunt progrese care s-au făcut în massmedia, pentru că există o libertate a cuvântului. Însă mulți oameni din presă continuă să fie impresioniști și iresponsabili. Titrează anumite idei și informații care ulterior se dovedesc a fi false. Asta ar fi ideea principală.

E nevoie, pentru democrație, de o presă liberă, de oameni de presă curajoși care să fie implicați în difuzarea corectă, obiectivă a informației. Ei au o responsabilitate foarte mare, pentru că libertatea vine odată cu responsabilitatea.

Starea presei din România o văd în ultima vreme ca mergând extrem de periculos în direcția în care se abuzează de libertate în dauna responsabilității.

Cum s-a ajuns aici? Ziariștii nu mai sunt comunicatori ai informației, ci servesc doar interesele stăpânilor lor politici sau ale celor care sunt într-o cârdășie politică.“

Cristina Guseth, directorul fundatiei Freedom House Romania:

„Asistăm de mai multă vreme la un fenomen de captură a presei de către puterea politică și cea economică, și asta se întâmplă mai ales la nivel local, unde puterea politică împreună cu business-urile locale face ca presa să fie dependentă de autoritățile locale prin contracte de achiziții publice - o captură a presei prin dependența financiară de așa-zisa elită locală. Asistăm la un fenomen de autocenzură, de non-combat.

Presa locală este dependentă de finanțările baronilor locali. Se practică astfel comunicate plătite și se plătesc inclusiv articole care sunt de fapt reclame mascate.

Ce am încercat eu să fac în urmă cu vreo trei-patru ani a fost dezvoltarea acestei rețele de presă locală, plecând de la ziariștii pe care îi am și pe care i-am cunoscut în seminariile de afaceri europene pe care le-am susținut pentru reprezentanța Comisiei Europene la București.

Presa locală are o audiență care este mult mai mare decât a oricărei publicații centrale. Iar ceea ce se întâmplă cu presa scrisă este valid și pentru presa online. Asta se întâmplă și datorită faptului că 20-25% sunt audienți plecați din țară, din zonele respective, care sunt interesați de ce se întâmplă în localitățile din care provin.“

Andrei Cornea, eseist, istoric al artei, publicist și filosof român:

„Hai să spun de la început un lucru pozitiv: Salut faptul că la televiziunea publică a fost numit în urmă cu câteva zile președinte director-general ziaristul pe care l-am apreciat mereu, Dan Cristian Turturică.

Abordând tema discuției, spun că este o mare concurență între presa scrisă și presa online. Acum oricine se improvizează în rolul de jurnalist, își face de pildă un blog, care nu costă prea mult, și produce știri și comentarii care sunt departe de datele realității.

E greu, în această poveste, să fii jurnalist cât de cât echilibrat, moderat, obiectiv, să te abții de la expresii contondente, așa cum se întâmplâ în mod curent în presa online, și care fac audiență. Lumea s-a-nvățat cu grosolănii, cu insulte.

În acest context, intelectualii nu mai sunt chemați la talk-show-urile televiziunilor, probabil că există impresia că intelectualii nu au nimic de spus. Chiar dacă au ceva de spus, și au, ei spun lucruri care nu sunt pe înțelesul publicului larg. Publicul e dependent de  senzațional, de limbajul pe care îl recunosc în propria exprimare.“

Mircea Mihăieș, critic literar, eseist și publicist:

„Când vorbim de decăderea presei, dar nu numai la noi, lucrurile trebuie văzute din două perspective. Mai întâi, e vorba de o certă deprofesionalizare, care la rândul ei are explicații de natură economică și de implicare politică.

Eu sunt adeptul vechii concepții anglo-saxone atunci când e vorba de presă, adică de o relatare detașată, obiectivă, în care faptele să fie verificate, să existe mai multe surse care să confirme veridicitatea lor.

Or, ceea ce constat acum este faptul că se preferă senzaționalul, se merge foarte mult pe minciună și pe manipulare.

Dintr-un alt punct de vedere, există și un dezinteres crescut al cititorilor față de însăși ideea de presă. Acest lucru se explică, cred eu, prin schimbul de generații pe care îl observăm în momentul de față. Generația mai veche a abandonat lectura presei, asta se vede în tirajele care au scăzut dramatic, și în lume și la noi.

În formula clasică, un lucru important era ierarhizarea informației. Și acest lucru era vizibil atunci când lucrurile cu adevărat importante apăreau pe prima pagină. În clipa de față e o devălmășie. Totul este în aparență accesibil instantaneu și-n același timp totul este la fel de relevant și la fel de irelevant.

Ceea ce ne lipsește, și consecințele sunt cu adevărat dramatice, este inexistența unor modele, a unor profesioniști care să facă acele ierarhizări, să atragă atenția asupra a ceea ce este cu adevărat valoros sau e doar o succesiune de interjecții cu aparență de text publicistic.“

Andreea Pora, redactor-șef al revistei „22“:

„Declinul presei a început să fie evident în epoca mogulilor, atunci când diverși așa-ziși oameni de afaceri conectați la politic, unii cu proveniență securistică, exemplele cele mai bune fiind Dan Voiculescu și Sorin Roșca Stănescu, și-au construit imperii media. Manipulările, fake-news-urile, reglările de conturi erau la ordinea zilei.

S-a creat o realitate paralelă, care a distorsionat nu doar piața media, ci a reușit chiar să inverseze valorile. Nu-i de mirare că actul jurnalistic a ajuns la piciorul broaștei și nu mai avea nicio legătură cu deontologia. Se ajunsese până acolo, încât în spațiul public o frăție formată din politicieni și moguli să spună cu dispreț nemascat „deontologii ăia“.

Era vorba de o mână de ziariști care nu erau înregimentați în trusturile lor. Publicul a avut de suferit imens, era și este o confuzie totală, oamenii nu mai înțelegeau nimic și nu mai știau în cine să aibă încredere. De altfel, aceea a fost perioada în care încrederea în presă a coborât la scoruri cu două cifre.

Pe acest fond, a mai apărut un fenomen: ziariștii-firmă. Adică jurnaliștii care aveau firme prin care fie făceau afaceri prospere cu statul, obțineau contracte (sunt cazuri notorii) de publicitate, fie făceau consultanță politică în paralel cu meseria de ziarist. Adică, ziua scriau despre un politician sau o firmă, iar seara le dădeau punctajul pentru vreo emisiune. Ca să nu mai discutăm despre cazurile de șantaj, și ele notorii.

În contextul mogulizării, a fost distorsionată și piața de publicitate. Banii, fie că e vorba de cei de la stat, de la companii sau de la oameni de afaceri, erau direcționați către aceste trusturi. Presa independentă a supraviețuit și supraviețuiește cu greu.“ 

Și mâine va fi o zi se traduce în piața media ca fiind tot mai săracă, tot mai greu de finanțat, tot mai puțin intruzivă în rândul populației cu biblia online-ului la căpătâi.