Premiul Nobel Alternativ acordat Medicilor pentru drepturile omului - Israel

Distincţia, dotată cu 200 000 de euro, va fi împărţită anul acesta între două organizaţii pentru protecţia mediului din Nigeria şi Brazilia, o organizaţie umanitară din Nepal şi una pentru drepturile omului fondată la iniţiativa câtorva medici israelieni în beneficiul palestinienilor din Fâşia Gaza. Unul din medicii fondatori ai organizaţiei este psihoterapeuta Ruchama Marton. ***

Era sfârşitul lui ianuarie 1988, îşi aminteşte ea, când a izbucnit prima revoltă a palestinienilor împotriva ocupaţiei israeliene. Imaginile înăbuşirii violentă a protestelor, difuzate de mass-media, au lăsat-o pur şi simplu fără grai. Marton a sunat imediat un prieten palestinian, medic în oraşul Gaza, Dr. Haida Abdel Shafi, să afle care este situaţia. Apoi a întrebat 11 colegi israelieni, daca vor s-o însoţească la spitalul Shifa din Gaza, pentru a-şi face o imagine la faţa locului.
"Ceea ce am văzut acolo a fost şocant. Mai ales pacienţii. Majoritatea, o majoritate copleşitoare, erau copii cu braţe şi picioare rupte. Unii dintre ei erau incoştienţi în urma bastoanelor de cauciuc încasate în cap".

În seara aceea din ianuarie 1988, Ruchama Marton şi prietenii ei au ştiut că nu se vor putea întoarce în Israel ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Foarte curând au creat o fundaţie pentru a putea acorda asistenţă medicală oamenilor din teritoriile ocupate. Între timp, organizaţia medicilor israelieni militează şi pentru abolirea tratării diferite a pacienţilor evrei şi arabi în spitale.

Un exemplu cutremurător în acest sens este povestea tinerei Yasmin, în vârstă de 21 de ani, care locuieşte cu familia ei la Rafah, în sudul Fâşiei Gaza. În ultimii ani, Yasmin şi-a pierdut încetul cu încetul vederea. Ca mulţi alţi pacienţi din Fâşia Gaza, a tot sperat în şansa de a beneficia de o asistenţă medicală mai bună în Israel, apelând la ajutorul organizaţiei umanitare "Medici pentru drepturile omului - Israel". Din martie până în octombrie, tânăra palestiniană a primit de trei ori vestea cea bună că poate fi operată în la spitalul St. Johns din Ierusalimul de Est. De trei ori, unchiul ei a străbătut cu ea cei 40 de kilometri până la Erez, punctul de graniţă cu Israelul.
"Organizaţia umanitară din Gaza s-a străduit şi a obţinut aprobarea pentru mine. Ne-am dus la Erez. Şi de trei ori ne-au întors din drum. Eu nu-mi doream decât să vad iarăşi - măcar puţin mai bine", povesteşte ea.

La jumătatea lunii octombrie, Jasmin a avut, în sfârşit voie să ajungă la Ierusalim pentru a putea fi operată. Din păcate, la doar câteva zile de la întoarcerea ei acasă, presiunea intraoculară a crescut atât de mult încât, la începutul lunii noiembrie, a trebuit operată din nou. Medicii nu i-au mai dat prea multe şanse de a-şi recăpăta vederea.
"Organizaţia din Gaza a făcut tot ce i-a stat în putinţă. Le sunt foarte recunoscătoare şi medicilor pentru drepturile omului din Israel, care s-au străduit foarte mult şi s-au implicat în cel mai uman mod. Din păcate, în ciuda întregului ajutor, starea ochilor mei s-a deteriorat şi mai mult. Înainte reuşeam să mă deplasez singură de la Rafah la Gaza, acum nu mă mai încumet să ies din casă".

Autor: Clemens Verenkotte/Ana-Maria Fischer-Dieskau

Redactor: Cristian Ştefănescu