Premieră la ONU: SUA propun un termen de retragere din Irak

Proiectul de rezoluţie nu este, nici acest format, zarul norocos, care să împace Washington şi Londra cu Moscova, Parisul, Berlinul şi Beijingul. Dar proiecvtul revizuit aduce noutăţi remarcabile: în primul rând, finalul mandatului militar în Irak este asociat unui sfârşit al procesului de democratizare a ţării. O perspectivă temporală are ca orizont de aşteptare ultima lună a anului 2005. Până una alta, la Washington a fost primită cu satisfacţie instaurarea noii administraţii de tranziţie de la Bagdad, pe care Casa Albă doreşte să o implice în negocierile pe marginea rezoluţiei ONU.

Secretarul general al Naţiunilor Unite, Kofi Annan, doreşte să afle părerea noii puteri de la Bagdad despre documentul revizuit discutat în Consiliul de Securitate. ”Este de aşteptat ca noua Administraţie să fie consultată cu privire la conţinutul rezoluţiei. Şi, asta, cât mai curând posibil, sper eu”, a comentat Annan. În acest sens, şeful diplomaţiei din cadrul Guvernului de tranziţie s-ar afla, deja, în drum spre New York.

Sigur că se pot ridica numeroase semne de întrebare cu privire la conceputl de suveranitate. Emisarul special al secretarului general ONU, algerianul Lakhdar Brahimi, avertiza, săptămâna trecută: cu adevărat suverană va fi doar o putere aleasă democratic, care va deţine controlul în ţară. Dar, până una lata, misiunea lui Brahimi avansează satisfăcător, preşedintele american George W Bush mulţumindu-i pentru efortul încununat de succes: ”Domnul Brahimi a reuşit, după consultări cu sute de irakieni din diverse grupări, să constituie o echipă capabilă să se ocupe cu talent şi responsabilitate de problemele Irakului. Am mai făcut, astfel, un pas înspre ţelul milioanelor de irakieni: un Irak suveran, cu un guvern reprezentativ, apărând drepturile populaţiei”.

După ce l-a lăudat pe premierul desemnat Iyad Allawi, cel care, de altfel, a mulţumit Statelor Unite pentru angajamentul în Irak, Bush a făcut referire indirectă la criticile pe care preşedintele de tranziţie, şeicul Ghazi el Yawer, le-a adus americanilor: ”Domnul Brahimi a construit o echipă guvernamentală care să fie, în primul rând, loială irakienilor. Asta contează şi credem că vom lucra bine cu acest guvern”.

Condoleezza Rice, consiliera pe probleme de securitate a şefului Casei Albe, a asigurat că noua administraţie de la Bagdad, care are mandatul de a conduce afacerile politice ale Irakului, între 30 iunie şi data alegerilor generale şi, desigur, de a pregăti aceste alegeri, nu este o marionetă a Americii: ”Irakienii vor exercita controlul asupra propriilor forţe militare. Cât despre rolul forţei multinaţionale, aceasta va coopera cu administraţie de tranziţie. Facem de ani de zile aşa ceva, din Bosnia până în Afghanistan. Am învăţat cum se lucrează”.

În ciuda acestor garanţii verbale, o serie de membri ai Consiliului de Securitate îşi doresc stabilirea unor reguli clare. Ambasadorul Germaniei la ONU, Günther Pleuger: ”Nu doar Franţa şi Germania s-au pronunţat în favoarea unei arhitecturi de securitate supervizate de o structură de comandă care să nu aibă, însă, influenţă asupra totalei suveranităţi a Guvernului de tranziţie”.