Polonia și retragerea cetățeniei evreilor

Józef Lebenbaum era jurnalist la ziarul "Vocea muncitorilor" din Lodz, când a fost obligat să părăsească Polonia în august 1968. Motivul a fost faptul că era evreu. Vechiul antisemitism revenise în Polonia de atunci, regimul comunist venind cu tot felul de tertipuri, deseori absurde, pentru a scăpa de evreii din țară.

"Aveam 38 de ani și eram în mijlocul carierei mele. Brusc, mi-am pierdut munca, colegii, locuința. Și cultura poloneză, în care crescusem", a spus Lebenbaum în dialog cu DW. 

"Sioniștii înapoi în Zion!"- scandări la congrese de partid

Pe 8 martie 1968, poliția din Varșovia a trecut la represalii împotriva studenților care protestau față de cenzura și intimidarea persoanelor critice la adresa guvernării. Liderii protestelor au fost catalogați drept sioniști anti-polonezi, a urmat o campanie de ură antisemită inițiată de stat și răspândită în toată țara. S-au organizat manifestații de amploare, vina pentru toate slăbiciunile sistemului comunist a fost pusă în seama evreilor aflați în funcții administrative înalte. "Sioniștii înapoi în Sion!", s-a strigat la congresele de partid, se urmărea trimiterea evreilor, considerați în general anti-polonezi, în Israel. Între 1968 și sfârșitul lui1972, cam 20.000 de evrei au fost obligați să părăsească Polonia.

Lui Józef Lebenbaum i s-a reproșat că a scris comentarii pro-israeliene în timpul Războiului de șase zile (1967) dintre Israel și țările arabe. "Poziția mea era similară cu prevederile dreptului internațional și nu cu propaganda de atunci a Varșoviei, care lua partea statelor arabe", spune Lebenbaum. Acuzațiile aduse au fost doar un pretext pentru alungarea sa din țară, crede el. Și nu a fost singurul în această situație. Toți evreii polonezi au fost acuzați că ar fi avut o poziție pro-israeliană.

"Nu polonezii au fost de vină, ci comuniștii"

Premierul Poloniei, Mateusz Morawiecki, încearcă acum să explice de ce polonezii nu au avut de fapt nicio vină pentru retragerea cetățeniei evreilor. 

În 1968 nu exista "nicio Polonie", a declarat el în februarie 2018 în timpul unei vizite în Germania. "Atunci exista regimul comunist, care i-a tratat groaznic pe evrei", a spus Morawiecki. El încearcă astfel să convingă opinia publică că sistemul care a condus Polonia în perioada 1945-1989 a fost impus țării de Uniunea Sovietică.

Pe acest ton se dezbate chestiunea în prezent și în legislativul polonez. "Liderii comuniști care au pus în mișcare protestele antisemite din 1968 nu au reprezentat interesele poporului polonez, ci pe cele ale Moscovei", se spune într-un proiect al declarației elaborate în parlament, un document pregătit de senatorul și istoricul Jan Zaryn, de la partidul național-conservator de guvernământ PiS.

Reîntoarcerea antisemitismului

Au trecut 50 de ani de la alungarea în masă din Polonia a evreilor iar momentul coincide cu dezbaterea controversatei Legi a Holocaustului. Legea interzice ca polonezii să fie acuzați de crimele comise de naziști. Israelul, SUA și unii istorici polonezi se tem însă că astfel vor fi negate toate crimele comise de cetățeni polonezi asupra concetățenilor lor evrei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Dezbaterea actuală a declanșat în presă și rețelele sociale un nou val de ură antisemită, arată Dariusz Stola, șef al Muzeului Istoriei Evreilor Polonezi. "Există asemănări între retorica antisemită de acum și minciunile propagate în 1968. Ca și cum antisemiți ar fi căpătat din nou încredere de sine", a declarat el în dialog cu DW. Azi, se poate citi în rețelele sociale poloneze de exemplu: "Lobbyul de stânga de la Bruxelles este controlat de evrei și de Israel" sau "Păcat că nu am dat afară toți evreii în 1968. Acum și-au recăpătat importanța".

O tragedie personală

Józef Lebenbaum spune că retorica antisemită îl întristează. Că îi aduce aminte de 1968, atunci când i-a fost retrasă cetățenia poloneză.

Lebenbaum numește părăsirea forțată a Poloniei drept "o tragedie personală", dar una de neevitat. Cei considerați "dușmani ai statului" în Polonia comunistă nu primeau loc de muncă. "Au fost afectați mai ales oameni ca mine", spune Lebenbaum. El s-ar fi definit mai ales pe baza "identității sale poloneze" - "și nu a împărțit niciodată oameni în evrei și ceilalți".

Mulți dintre evreii alungați acum 50 de ani nu mai vor să audă de Polonia și nu s-au mai întors. Dar Lebenbaum nu a putut și nu a vrut să-și uite rădăcinile poloneze. În anii 90 a fost posibil să-și recapete pașaportul polonez și s-a întors la Varșovia, orașul său natal. Chiar dacă cuvintele antisemite îl dor, nu se gândește să-și părăsească din nou patria: "Niciodată nu am fost supărat pe țara Polonia."

Autoare: Monika Sieradzka/os