Pensionarii bulgari îşi ignoră sărăcia

"Nu ne pasă! Trecem prin viaţă zâmbind şi cântând, fiindcă vrem să trăim mult" Douăsprezece pensionare cântă şi fac mişcare în cadrul programului "exerciţii fizice pentru bunici" de la Casa de Cultură a oraşului Asenovgrad. În fiecare dimineaţă, timp de 90 de minute, fac sport. "Sportul ne menţine sănătoşi, în formă. Dar cel mai important este că ne abate gândul de la lipsa banilor", spune instructoarea Maria Ivanova.

Maria a împlinit de curând 80 de ani. Pentru ziua de naştere a economisit luni întregi. "Chifteluţe, tort, vin şi rachiu. Eu m-am ocupat de toate cele", povesteşte ea cu mândrie. A costat-o jumătate din pensia pe o lună. "Eh, dar ce mai contează? Trăim numai o dată!", adaugă ea în grabă, parcă pentru a nu lăsa să se vadă ce greu i-a fost. Pentru ea, un efort financiar uriaş.

Pensia Mariei este de aproximativ 110 euro lunar după 35 de ani de muncă într-o fabrică de textile. 35 de euro în plus la pensie primeşte în urma a două operaţii de cancer. În total, 145 euro. Pentru a putea duce un trai cât de cât decent în Bulgaria ar fi nevoie de echilaventul a 300 de euro pe lună, se arată într-un raport al "Uniunii Sindicatelor Libere" (KNSB).

60% dintre pensionarii bulgari primesc mai puţin de 150 de euro lunar, 25% dintre aceştia beneficiază numai de pensia de bază de doar 80 de euro - cea mai mică din Uniunea Europeană. Bulgaria ocupă ultimul loc în comunitate şi cu pensia medie de 165 euro. În România aceasta este de 198 euro, în Polonia de 469 euro, iar în Grecia de 663 euro.

Laptele - un lux

Cum se poate trăi în Bulgaria cu atât de puţini bani când unele alimente sunt mai scumpe ca în Germania? "Suntem campioni mondiali la renunţări", spune Maria. Carnea şi peştele se află rareori pe masa pensionarilor. Litrul de lapte costă cel puţin un euro.

Însă Maria nu mai vrea să discute despre bani. Dintr-un sertar aduce nişte medalii. De patru ori aur şi de trei ori argint a obţinut în ultimii ani la campionatele destinate pensionarilor. "Sportul mă face fericită. Eu şi mulţi alţi pensionari nu vrem să ne plângem toată ziua de traiul greu de aici". Tocmai de aceea îşi alege numai prietene vesele şi optimiste ca Stanca Atanassova, profesoara de sport de la Casa de Cultură. "Stanca e bogată", povesteşte Maria.

"Bogătaşa" a lucrat 30 de ani ca asistentă medicală. Are o pensie lunară de 160 de euro. Îşi oferă serviciile şi ca asistentă pe la pacienţi privaţi de unde mai încasează cam 100 de euro. Împreună cu pensia soţului se strâng 460 de euro pe lună. Şi-ar mai fi şi cele două camere de la mansardă pe care le închiriază.

Familia Atanassova şi-a construit casa pe vremea comuniştilor. În ziua de astazi, casa e salvarea cuplului. Conform Eurostat, 84% dintre bulgari au locuinţe proprietate personală. Stanca le cedează copiilor o mare parte din veniturile lunare. În opinia sa, aceasta ar fi deosebirea între pensionarii bulgari şi cei germani: "Am auzit că germanii vor să-şi savureze aspusul vieţii", spune ea. Ani la rând a avut grijă de un nepot. Acum găteşte zilnic pentru nepoţel şi îi plăteşte lecţiile de engleză şi muzică. "Tinerii de la noi au puţine şanse, de aceea trebuie să-i protejăm, altfel pleacă în străinătate ca mulţi alţii."

Economii pentru funeralii

A treia pensionară din club este septuagenara Neli Argirova. Şi ea a lucrat ca asistentă medicală, dar primeşte o pensie de numai 80 de euro. N-a avut norocul să prindă legea cu mărirea pensiilor.

"Măcar avem un acoperiş deasupra capului, dar nu ne întrebaţi când am renovat ultima oară sau când am redecorat casa", spune Neli. Pentru o maşină de spălat a economisit câţiva ani la rând. Mobila e veche de când se ştie. Îmbrăcăminte nouă nu-şi permite. De teatru sau cinematograf nici nu se mai pune problema. "Intrarea costă 3 euro. N-am de unde!"

Neli şi Maria povestesc cum au fost la cumpărături cu câţiva ani în urmă. Şi-au luat costume negre în care, eventual, să poată fi şi înmormântate. "Mi-ar trebui un cuptor nou, dar copiii n-ar mai avea bani pentru sicriu şi nu vreau să-i împovărez", adaugă Neli. "Gata cu problemele financiare şi cu funeraliile! Nu suntem săraci. Avem bogăţia în suflet", se consolează cele trei pensionare.