Peisajul politic după euro-alegeri

Liberal democraţii, care reprezintă revelaţia ultimilor alegeri, au anunţat că îşi doresc liste comune cu PD la alegerile din 2008. Preşedintele PD, Emil Boc, a fost în schimb destul de reticent, declarînd că o decizie de colaborare cu PLD ar putea fi luată abia după alegerile locale.

Scena politică a rămas neschimbată

Discuţia aceasta incipientă despre viitoarele alianţe arată însă că scena politică românească a rămas, în urma acestor alegeri practic neschimbată. Dacă facem cîteva adunări de procente constatăm că, de fapt, majoritatea politică actuală este costituită de PSD plus PNL plus UDMR, adică în jur de 38%.

În tabăra dreptei, PD cu cele 29 procente plus cele 7 procente ale PLD fac 36 %. Iată aşadar că tabăra politică care se află acum la guvernare a reuşit să-şi conserve o relativă majoritate, în ciuda schimbărilor, aparent spectaculoase, care s-au produs.

PRM nu mai pleacă la Strasbourg

O schimbare semnificativă este totuşi faptul că PRM a ieşit din joc, dar acest partid oricum nu conta într-o schemă de guvernare.

Este adevărat însă că alegerile europene nu seamănă întru totul cu cele naţionale. Din analiza unor sondaje de opinie mai vechi a reieşit că alegătorii din România sînt înclinaţi să considere că anumite partide sînt mai “europene” decît altele şi să le ofere aşadar un bonus sau să le aplice, după caz, o penalizare.

Altfel spus, alegătorii au dat mai puţine voturi PRM sau PNG decît le-ar da la alegerile naţionale şi, invers mai mult PNL decît i-ar oferi la alegerile pentru Parlamentul de la Bucureşti.

Puzzle politic fără soluţie?

Analiza sociologică a rezultatelor mai arată însă că PNL a beneficiat nu doar de aura “europeană”, ci şi de un transfer semnificativ de voturi dinspre social-democraţi. Aşadar PNL a luat voturi de la PSD, ceea ce nu este de mirare de vreme ce PNL a prealuat în bună masură agenda socială a stîngii. Ultima şi de fapt cea mai importantă concluzie este că scena politică a rămas fărîmiţată şi la fel de puţin capabilă să producă o guvernare stabilă. Nimeni nu poate face guvernul cu nimeni. Se vede încă o dată cît de necesară este reforma electorală şi adoptarea sistemului majoritar.