Pe cine avantajează o armată moldovenească slabă?

Mai mult, ministrul Șalaru a menționat, în cadrul unei emisiuni televizate, că neutralitatea Moldovei este un instrument de șantaj din partea Rusiei, pentru a menține Moldova în sfera sa de influență: „Dacă nu am fi avut armată rusă pe teritoriul țării, nu ar fi fost o problemă să aderăm la NATO. Neutralitatea noastră este falsă și este doar în Constituție”, a menționat ministrul. „Avem o ocazie unică de a moderniza armata. NATO va recomanda țărilor-membre să contribuie tehnic la modernizarea armatei noastre”, a adăugat Anatol Șalaru.

Prevederea e conţinută în proiectul Strategiei naționale de apărare, a cărui aprobare (de către președinte și Parlament) întârzie din motive politice. Din actuala majoritate parlamentară fac parte politicieni ostili Alianței Nord-Atlantice și care anterior au pledat, alături de liderul comuniștilor Vladimir Voronin, pentru reconfirmarea neutralității Republicii Moldova printr-un document internațional. Ministrul Anatol Șalaru a menționat că dacă i se va cere să-și schimbe viziunea „pentru a fi pe placul cuiva”, își va da demisia. De asemenea, el a reiterat necesitatea transformării misiunii rusești de pacificare de la Nistru în una civilă sub mandatul ONU.

Pro-rușii vor demisia lui Șalaru

La ultima ședință a Parlamentului, un grup de deputați comuniști și socialiști a înaintat președintelui Parlamentului o moțiune simplă împotriva activităţii ministrului apărării, Anatol Șalaru. Semnatarii moțiunii spun că au constatat „agravarea permanentă a situaţiei în domeniul apărării, din cauza modului neprofesionist de conducere a forţelor armate de către Șalaru”: „Ministrul Apărării manifestă o atitudine iresponsabilă față de securitatea statului și față de apărarea națională, iar retorica lui este îndreptată, exclusiv, pentru aderarea Republicii Moldova la NATO și unirea cu România. Această poziție este promovată nu doar în țară, dar și în cadrul vizitelor oficiale în străinătate”, se arată în moțiunea comuniștilor, susținută de socialiști.

Anterior, Chișinăul a cerut, în repetate rânduri, inclusiv de la tribuna ONU și la nivelul OSCE, retragerea forțelor militare ruse de pe teritoriul Republicii Moldova, în conformitate cu angajamentele internaționale asumate de Rusia și înlocuirea acestora cu o misiune multinațională civilă sub mandat internațional. Moscova susține, însă, că mandatul pacificatorilor ruși de la Nistru nu s-a încheiat și respinge vehement ideea transformării actualei misiuni militare de menținere a păcii de pe Nistru în una civilă.

Blocaj în procesul de negocieri

Din cauza frământărilor politice din ultima perioadă de la Chișinău, problema transnistreană în general a trecut pe un plan secund. Noul vicepremier pentru reintegrare, George Balan, susține că la începutul lunii aprilie în Moldova vor veni în vizită mediatorii şi observatorii din cadrul procesului de reglementare transnistreană. Potrivit lui Balan, aceştia vor lansa oficial invitaţia către Chișinău și Tiraspol să revină la masa de negocieri în formatul 5+2. Formatul 5+2, la care Chișinăul și Tiraspolul participă cu drepturi egale ca părți implicate în conflict, Rusia, Ucraina și OSCE - ca mediatori și SUA și UE - ca observatori, a fost instituit la sfârșitul anului 2005, dar la câteva luni discuțiile au fost blocate. Negocierile au fost reluate la sfârșitul anului 2011, dar din iunie 2014 nu a mai avut loc nici o rundă de discuții. Șeful grupării separatiste de la Tiraspol, Evgheni Şevciuk, a acuzat atunci Chișinăul şi Ucraina, pe fonul conflictului din Ucraina, de exercitarea unor presiuni concertate asupra republicii nerecunoscute şi de încercarea de a „sugruma” economic regiunea transnistreană. Pentru deblocarea discuțiilor, George Balan susține că în luna iunie 2016, este preconizată „o conferinţă de consolidare a încrederii” (între cele două maluri ale Nistrului), organizată de Preşedinţia OSCE, care e deţinută de Germania.

Ministrul german de Externe, Frank-Walter Steinmeier, a declarat la ultima reuniune a Consiliului de Securitate al ONU că va încerca să contribuie la reluarea negocierilor în problema transnistreană şi va întreprinde măsuri pentru soluţionarea altor conflicte din Europa de Est în perioada cât va deține Președinția OSCE. La rândul său, ambasadorul Cord Meier-Klodt, reprezentant special al OSCE pentru reglementarea transnistreană, a comunicat autorităților moldovene că a întreprins deja vizite la Moscova, Bruxelles și Washington, pentru a stimula „procesul de reglementare a situației din Transnistria, în beneficiul cetățenilor de pe ambele maluri ale Nistrului”.

Strategia – un document bun, urgent și extrem de necesar - întârzie

În timp ce decidenții de la Bruxelles susțin că au văzut proiectul Strategiei naționale de apărare și securitate elaborat de Chișinău și îl consideră „un document bun, urgent și extrem de necesar ”, autoritățile de la Chișinău nu se grăbesc să-l aprobe. Consilierul preşedintelui moldovean în domeniul apărării şi securităţii naţionale, Alexei Barbăneagră, a menționat recent, în cadrul unei dezbateri publice a proiectului Strategiei securităţii naţionale a Republicii Moldova că „riscurile şi ameninţările sunt în creştere şi dacă acum patru ani erau unele riscuri şi ameninţări - acum sunt cu totul altele”. El a menționat că situaţia geopolitică regională - războiul din Ucraina și Siria, precum și alte ameninţări care pot afecta securitatea naţională „trebuie luate în considerare”.

Consilierul principal de stat al prim-ministrului pe politici în securitate, Mihai Godea, consideră că discuțiile sunt necesare, deoarece „Strategia securităţii naţionale trebuie să aibă un obiectiv final foarte clar - trebuie să definească anatomia sectorului de securitate, care, în virtutea noilor ameninţări şi riscuri, suportă modificări esenţiale”. De aceea, constată demnitarul, „acest document important trebuie să ofere instituţiilor statului, cetăţenilor Republicii Moldova, societăţii în general, o viziune clară şi completă - cum poate fi asigurată siguranţa cetăţenilor Republicii Moldova; cum trebuie să arate şi care sunt funcţiile şi competenţele instituţiilor care sunt obligate prin lege să asigure securitatea cetăţenilor ţării? Doar atunci când vom avea această viziune completă, vom putea considera misiunea de elaborare a Strategiei securităţii naţionale îndeplinită”, a conchis Godea.