Paris, Berlin, Atena

Dacă Uniunea Europeană ar fi o construcţie perfectă, atunci europenii ar decide printr-un referendum ce este de făcut în cazul Greciei. Hotărârea ar putea veni, în primă instanţă, din partea Parlamentului European. Dar UE nu este nici pe departe perfectă şi, după cum constată cu amărăciune comentatorul publicaţiei italieneşti "La Repubblica", după "NU"-ul Greciei, se revine la vechiul principiu: "soarta Europei va fi, din nou, decisă de Germania şi Franţa".

O realitate pe care o acceptă şi ministrul francez de finanţe, Michel Sapin: "nu se va putea găsi nici o soluţie, dacă ea nu va exista între Angela Merkel şi François Hollande".

Pe fundalul speranţei găsirii unui compromis, cancelara Germaniei şi preşedintele Franţei s-au întâlnit, luni seara, la Paris. La finalul discuţiilor, cei doi au declarat în faţa presei că uşa pentru Grecia rămâne deschisă, dar că trebuie să fie clar că unitatea Europei depinde de responsabilitatea fiecărui guvern din statele membre.

Unitatea demonstrată nu este, de altfel, decât rezultatul unor luni întregi de antrenament în arta compromisului. Da, deşi Parisul şi Berlinul au o poziţie comună, există un şir întreg de puncte, unde divergenţele sunt cum nu se poate mai evidente.

În cazul unui eventual ajutor pe termen scurt acordat Atenei, părerile sunt împărţite. Grecia, a spus ministrul francez de finanţe Sapin, trebuie să vină acum cu "propuneri serioase şi solide". La schimb, Franţa ar susţine varianta reducerii datoriei publice a Atenei. Opţiunea nu este însă agreată de guvernul german. Ministrul federal al Economiei, Sigmar Gabriel, este cât se poate de rezervat. Prin "respingerea regulilor de joc din zona euro", după cum s-a putut constata în urma referendumului, negocierile pentru implementarea unor programe în valoare de miliarde de euro sunt "greu de imaginat."

După întrunirea cu Hollande, Angela Merkel a anunţat la rândul ei că deocamdată nu există cadrul necesar pentru negocieri pe marginea unui program concret de salvare.

Abordări diferite

Divergenţele sunt şi mai profunde. Hollande reprezintă un stat care nu mai iese din "criză". Nivelul datoriilor publice va ajunge în acest an la 4 procente din PIB, în vreme ce datoria totală a statului este de 96 la sută. Rata şomajului este de 10,3 procente. Germania, în schimb, va înregistra anul acesta un surplus bugetar de 0,6 procente. Totalul datoriilor însumează 71,5 la sută din PIB, iar şomajul înregistrat în luna aprilie se situa în jurul a cinci procente.

Performanţele diferite justfică şi abordările diferite, nu doar în cazul crizei elene. În Germania, politicienii conservatori insistă asupra continuării reformelor, chiar şi după respingerea lor de către populaţie. Noi programe de ajutor în valoare de miliarde de euro nu soluţionează problemele Greciei, a explicat vice-preşedintele grupului parlamentar al CDU, Wolfgang Bosbach: "lipseşte economia reală, competitivitatea şi administrarea eficientă."

În Franţa, socialiştii lui Hollande solicită o schimbarea profundă a abordării crizei elene şi a monedei euro. Politica de austeritate din ultimii ani este "direct responsabilă" din situaţia proastă în care se află Europa, în general, şi de situaţia din Grecia, în mod special, au explicat parlamentari din tabăra lui Hollande în comunicatul final de la congresul ţinut de "Parti Socialiste" în luna iunie. Pentru a scoate continentul din criză, ei propun introducerea aşa-numitelor eurobonduri, un plan european de investiţii, o "ajustare" a deficitelor comerciale şi bugetare ale statelor europene" - toate măsuri care nu îi încântă pe politicienii de la Berlin.

Rezervele germano-franceze

Insistenţele asupra menţinerii sub control a cheltuielilor, măsură susţinută de Berlin, au fost intens criticate la Paris. Europarlamentarul Jean-Luc Mélenchon, şeful Parti de Gauche, a criticat în cea mai recentă apariţie editorială semnată de el - "Le hareng de Bismarck" - Germania. Care Germania, în opinia lui, reprezintă un nou pericol pentru Europa. Mai arogantă ca niciodată, Germania nu se dă înapoi de la brutalitate, şantaj şi măsuri coercitive pentru a-şi pune în aplicare planurile. "Modelul pe care Germania îl impune celorlate state este încă un pas înapoi pentru Europa."

În replică, economistul german Hans-Werner Sinn crede că Franţa încearcă prin ştergerea datoriilor pentru Grecia să se salveze pe ea însăşi. "Cel târziu în momentul în care criza Franţei se va extinde pe pieţele de capital şi preşedintele francez va cere guvernului federal să intervină, atunci vor reveni puternic în prim plan eurobondurile." Pentru a veni în întâmpinarea cancelarei, mai adaugă Sinn, eurobondurile, pe care Merkel nu le susţine , vor căpăta un alt nume. Unul găsit deja: "Project Bonds".