Pachete de salvare, pachete de îngrijorare

Dacă raportul Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică dă dreptate celor care susţin că Teheranul lucrează de zor la fabricarea bombei nucleare, atunci situaţia este extrem de gravă - estimează SÜDDEUTSCHE ZEITUNG şi scrie: Occidentul şi Israelul nu pot asista pasiv la modul în care regimul iranian, agresiv, antisemit, ajunge în posesia armei ultimative. Dar cu războiul există uneori o problemă: toţi spun că nu-l vor, dar el totuşi izbucneşte.

Că aşa se întîmplă nu se datorează unui automatism, adaugă DRESDNER NEUESTEN NACHRICHTEN, opinînd că, în pofida retoricii belicoase, Teheranul este conştient de preţul unei confruntări militare cu Israelul. In aceeaşi măsură ştie şi conducerea Israelului că, pornind de una singură să pună capăt planurilor nucleare ale Teheranului, nu poate fi sigură de succes. Ambele părţi sunt suficient de realiste spre a evita o confruntare pe cîmpul de luptă. Iar dacă Israelul continuă totuşi să insiste asupra pericolului iminent pe care-l reprezintă programul nuclear iranian, o face spre a determina în sfîrşit Consiliul de Securitate să adopte sancţiuni eficiente şi de mult scadente împotriva Iranului.

Des citatele ameninţări ale Israelului, rostite de preşedintele ţării Shimon Peres, potrivit cărora toate opţiunile rămîn în vigoare s-au făcut auzite deja în urmă cu zece ani. Zăngănitul armelor este produs spre a ajunge mai ales la urechile europenilor şi americanilor, determinîndu-i să suplimenteze sancţiunile care să pună capăt ambiţiilor apocaliptice ale preşedintelui iranian Ahmadinejad, continuă ideea BADISCHEN NEUESTEN NACHRICHTEN, nu fără a pomeni că Israelul ar putea totuşi pune omenirea şi în faţa faptului împlinit, ca în anul 1981, cînd a bombardat instalaţiile nucleare irakiene de la Osirak, unde Saddam Hussein punea la cale fabricarea bombei atomice.

Dictatorul de la Bagdad a dispărut din fericire, dar cine-i vine de hac satrapului de la Damasc care, cu maximă brutalitate, deschide focul împotriva propriului popor? - se întreabă LUXEMBURGER WORT, consternat de pasivitatea cu care lumea civilizată asistă la măcelul sirian. Dar occidentul are mîinile legate, nu în ultimă instanţă, fiindcă fiecare din iniţiativele sale este blocată de Rusia şi China. Cu toate acestea, ar trebui să i se dea şi lui Assad de înţeles că omenirea nu va mai asista multă vreme cu mîinile în sîn la vărsarea de sînge din Siria.

Ziarele se opresc azi şi asupra negocierilor de coaliţie în vederea formării guvernului de unitate naţională din Grecia, asupra situaţiei din Italia, precum şi a planurilor de austeritate propuse de guvernul de la Paris.

NEUE OSNABRÜCKER ZEITUNG consideră că eforturile elenilor de a forma noul guvern scot ţara din capcana unui dezastru, nu însă şi din zona de pericol, fiindcă se ridică întrebarea: cît va rezista noul guvern?

Soluţii de salvare există - relevă HANDELSBLATT, atrăgînd atenţia că Grecia nu trebuie neapărat să facă economii la sînge, ci să renunţe la surplusul ei de funcţionari şi la reţele de cale ferată neutilizate şi, urmînd modelul Bulgariei vecine, să-i înveţe pe inspectorii financiari şi autorităţile vamale să-şi îndeplinească în mod corect atribuţiile şi să completeze întocmai formularele. Apoi, salariile înseşi trebuie să permită oamenilor o existenţă decentă. Fiindcă - se întreabă în final cotidianul economic citat - cum poate fi motivat un inspector financiar prost plătit să-i vîneze pe cei care se dedau la fraude? Cum poate un profesor care are un salariu de abia 1000 de euro lunar să-i educe pe copii astfel încît să fie apţi să facă faţă exigenţelor viitorului?

Factorul vinovat de criza Italiei este unul politic şi el se numeşte Berlusconi, scrie EL PAIS, insistînd asupra iminenţei demiterii sale. Iar LA STAMPA îl face vinovat pe Il Cavaliere chiar de vidul politic în care a aruncat ţara. Forţa economică a Italiei ar putea crea un dezechilibru planetar în eventualitatea că peninsula ar ajunge în situaţia Greciei. Or, "cine vrea ca Italia să nu se scufunde trebuie să umple acest vid, conchide cotidianul de la Torino.

Autor: Rodica Binder

Redactor: Petre M.Iancu