Opt decenii de la Ziua Z: comemorarea debarcării aliaților

A fost cea mai mare operațiune de debarcare din istorie. ”Overlord”, descinderea trupelor aliate pe țărmul nordic al Franței ocupate de germani, fusese planificată de luni de zile și exersată în Anglia. Intervenția a fost mai întâi amânată din cauza condițiilor meteo.

Momentul potrivit s-a ivit pe 6 iunie 1944, dată rămasă în istorie sub numele de Ziua Z. Mii de nave, sprijinite din aer, au pornit de pe coasta Angliei și au adus în jur de 150.000 de soldați americani, britanici, canadieni și din alte țări aliate pe plajele din Normandia. Scopul lor era eliberarea Franței și, apoi, înaintarea spre Germania, pentru a pune capăt stăpânirii naziste în toată Europa.

Când Adolf Hitler a aflat de invazie, ar fi reacționat cu încântare: ”Cât timp erau în Anglia nu îi puteam prinde. Acum, în sfârșit, îi avem aici, unde îi putem învinge”.

Armata Germaniei naziste, Wehrmachtul, chiar era pregătită pentru debarcare. Coasta Franței ocupate fusese puternic securizată cu buncăre și depozite de arme, de-a lungul așa-numitului Zid Atlantic. Cu toate acestea, cele mai mari unități militare germane au așteptat în locul greșit, și anume lângă Calais, unde Canalul Mânecii este cel mai îngust. Manevra înșelătoare a aliaților a luat prin surprindere Wehrmachtul.

Tribut uriaș de sânge

Avea să urmeze o bătălie pierdută de ambele părți. Germanii trăgeau din pozițiile lor asupra soldaților care debarcau. Iar luptele grele au continuat în spatele plajelor, în jurul localităților din interior și chiar în zonele urbane.

Singurul atu al germanilor, inferiori ca personal și material, era rezerva de tancuri, a căror comandă Hitler și-a rezervat-o. Doar că, de data aceasta, a dat prea târziu ordinul de intervenție. Istoricul militar Peter Lieb relatează, într-un interviu pentru DW, despre motivul foarte banal al acestei întârzieri: obiceiul lui Hitler de a rămâne treaz până târziu și de a nu se trezi până la amiază. Exact asta s-a întâmplat și pe 6 iunie 1944: ”În dimineața în care tancurile ar fi trebuit dislocate rapid, Hitler încă dormea. Nimeni nu a îndrăznit să-l trezească iar Înaltul Comandament al Wehrmachtului nu a avut curajul să pună tancurile în mișcare fără ordinul Führerului”.

Fatal s-a dovedit și ordinul dat atunci de Hitler de a nu da niciodată înapoi: ”Nu se pune sub nici o formă problema retragerii; aici se rămâne, se ține piept sau se moare”. Un ordin catastrofal: ”Aliații au câștigat”, explică Lieb, ”pentru că aveau supremația aeriană, pentru că aveau supremația pe mare, pentru că aveau elementul surpriză și pentru că exersaseră pentru această zi de luni întregi”.

Pe 25 august, aliații aveau să elibereze Parisul. Ocupația germană a Franței a luat sfârșit la scurt timp după aceea. Dar numărul celor care au murit în săptămânile de după 6 iunie 1944 a fost extrem de mare de ambele părți - inclusiv în rândul civililor francezi. Zeci de mii de soldați germani și aliați au murit, precum și mii de civili. Cel de-al Doilea Război Mondial avea să mai dureze peste nouă luni și să mai provoace milioane de morți.

Comemorare cu fostul inamic

Pentru foștii aliați occidentali, 6 iunie a devenit curând o zi legendară. La ceremoniile din Normandia au participat, în mod regulat, veteranii, regina Marii Britanii, președinții americani și francezi, alți șefi de stat și de guvern.

Multă vreme nu a fost loc pentru reprezentanții germani la comemorările debarcării. Chiar germanii au considerat că nu e cazul. Cancelarul Helmut Kohl spunea în 1984 că ”nu este un motiv pentru cancelarul german să sărbătorească acolo unde alții celebrează victoria într-o bătălie în care zeci de mii de germani au murit lamentabil”. În orice caz, nici nu fusese invitat.

”Kohl provenea dintr-o generație care a fost foarte influențată de război”, spune istoricul militar Peter Lieb. "În același timp, era încă strâns legat de generația războiului - și mulți din această generație mai erau încă în viață în anii 80. Pentru ei ar fi fost de neconceput să sărbătorească împreună cu soldații americani, britanici și francezi".

Încetul cu încetul, a început să câștige teren ideea că ”debarcarea în Normandia a fost și începutul sfârșitului Reichului german și, prin urmare, și începutul democrației în Germania”. Primul cancelar care a fost prezent la ceremoniile din Normandia a fost Gerhard Schröder, în 2004. De atunci, participarea fostului inamic Germania, prin persoana șefului Guvernului, a devenit normalitate.

De data acesta fără Rusia

În ultimele săptămâni s-a pus întrebarea dacă ar trebui sau nu să fie invitat, anul acesta, un reprezentant al Rusiei, așa cum se întâmpla în trecut. În fapt, Ziua Z a fost începutul unui ”al doilea front” în război, pe care liderul sovietic Stalin îl tot solicitase, după atacul german asupra Uniunii Sovietice din 1941, pentru a-și putea elibera țara asediată. URSS a suferit de departe cele mai mari pierderi dintre toți participanții la război, cu aproximativ 20 de milioane de morți.

Pentru a onora contribuția sovietică la victoria asupra Germaniei naziste, gazdele franceze l-au invitat pe președintele rus Vladimir Putin la a 60-a comemorare, chiar și la a 70-a, în 2014, la doar câteva săptămâni de la anexarea de către Rusia a peninsulei ucrainene Crimeea. ”După 1989-90 a existat marea euforie a unei lumi mai pașnice și a unei Rusii care, ca stat democratic, se va alătura modelului social occidental”, afirmă Peter Lieb, argumentând invitația adresată lui Putin la acea vreme. După 2022, spune istoricul, situația este radical diferită.

Gazdele franceze au luat în calcul să îl invite anul acesta pe ambasadorul Rusiei la Paris. Ideea a fost primită cu ostilitate la Washington, Londra și Berlin, astfel că francezii au acceptat să excludă complet Rusia. Motivul invocat de Palatul Elysée: ”Având în vedere războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, intensificat în ultimele săptămâni, condițiile pur și simplu nu sunt potrivite”. În schimb a fost invitat pe plaja Utah din Normandia președintele ucrainean Volodimir Zelenski, alături de gazda franceză Emmanuel Macron și de șeful Casei Albe Joe Biden, de prințul moștenitor al coroanei britanice William, de cancelarul german Olaf Scholz și alți oaspeți de stat. Vor fi desigur prezenți și unii dintre ultimii veterani în viață.

Adaptare după un articol publicat pe DW-Deutsch.