Putin reaprinde pasiunea pierdută a lui Erdogan pentru NATO

Vladimir Putin se grăbeşte. El vrea să declare în cel mai scurt timp victoria pe frontul din Siria. Kremlinul a salvat regimul sirian condus de Assad de la o înfrângere inevitabilă, cu preţul unor costuri umane enorme. Singura piedică în calea obţinerii victoriei ruse pentru clientul sirian o reprezintă provincia Idlib, controlată încă de forţele anti-guvernamentale. Este o lovitură pentru restul planurilor lui Putin.

Pe de-o parte, el trebuie să finalizeze un foarte important proiect de politică internă: modificarea Constituției actuale din Rusia prin organizarea unui plebiscit național pe 22 aprilie. Amendamentele, la care se lucrează încă, urmează să asigure menținerea controlului asupra sistemului politic ca și a deciziilor majore politice și de personal și după expirarea celui de-al patrulea mandat, în anul 2024. Câteva sondaje de opinie atestă că rușii nu sunt prea entuziasmați de conflictele externe în care este implicat Kremlinul. Astfel încât o victorie "de ultim moment" în Siria (Putin anunțând de cel puțin două ori retragerea trupelor din Rusia) i-ar fi benefică acasă.

Pe de altă parte, stimulat fiind de declarațiile președintelui Emmanuel Macron de la Conferința de Securitate de la München, Vladimir Putin, mâna de fier a Rusiei, planifică dezghețarea graduală a relațiior cu UE sau, foarte probabil, chiar normalizarea acestora.

Planurile sunt realizabile — și acesta este al treilea motiv pentru care Rusia trebuie să se grăbească în  Orientul Apropiat  — dacă Putin reușește să îi convingă pe europeni să exercite presiuni asupra conducerii de la Kiev de a accepta condițiile impuse de Kremlin pentru a pune capăt conflictului din estul secesionist al Ucrainei, care se află acum sub controlul și protecția efectivă a Moscovei.

Afaceri riscante

Pentru a obţine toate acestea, Putin trebuie să lase în urmă problemele din Siria. Planul lui, nu total nejustificat, este că occidentul va uita că acuzase Rusia de crime de război, în momentul în care Siria se va putea bucura de o relativă pace.

Dar calculul are şi o doză de risc. Planurile de rezolvare rapidă a crizei din Siria l-au transformat pe, până foarte recent, fostul aliat, președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, în potențial adversar. Acum cele două țări sunt pe punctul de a porni un conflict militar, mai ales după ce 33 de soldați turci au fost uciși în atacul aerian. Declarațiile oficiale de la Damasc și Moscova se referă la sirienii, care ar fi atacat Siria într-un punct în care nu ar fi trebuit să aibă acces. Persistă însă suspiciunea că turcii au fost atacați de forțele aeriene ruse, care sprijină forțele terestre ale lui Assad. Ankara nu vrea să dea vina pe Moscova, pentru a nu risca o confruntarea militară cu armata lui Putin. Erdogan nu își dorește aceste lucru. Și nici NATO, în cadrul căreia Turcia este un important membru.

Jocuri tactice

Erdogan şi-a petrecut ultimii doi ani etalându-și independența în cadrul alianței, achiziționând sisteme anti-rachetă rusești și găzduind negocieri de pace în conflictul din Siria, alături de Kremlin, în stațiunea rusească Soci, ignorându-i pe aliații nord-americani și occidentali. Acum el are nevoie de mai mult decât promisiuni de solidaritate de la sediul NATO din Bruxelles pentru a contracara mișcările lui Putin. Într-o încercare disperată de atragere a sprijinului occidental, el a deschis granițele pentru a accepta un milion de refugiați sirieni. Erdogan consideră această amenințare și replică față de criza refugiaților din 2015 drept instrument pentru a-i forța pe liderii europeni să acționeze rapid și a exercita presiuni asupra lui Putin.

Ironia căreia îi cade victimă Erdogan, care a petrecut timp și efort pentru a se distanța de NATO și UE, ajungând acum să le solicite ajutorul nu va funcționa cu Rusia. Strategia riscantă a Kremlinului s-ar putea întoarce împotriva liderului rus dacă Erdogan decide să atace armata lui Assad printr-o ofensivă terestră și să lanseze atacuri aeriene. În  acest joc tactic nu este clar cine va supraviețui la sfârșitul zilei.

Conflictul s-ar putea finaliza după gustul lui Putin, dacă acționează rapid pentru a preîntâmpina orice acțiune a Turciei. Bombardarea masivă a provinciei Idlib ar putea aduce victoria, în condițiile în care pierderile de vieți omenești nu l-au impresionat niciodată pe Putin și nici pe generalii lui. Sau poate că au căzut de acord asupra unui compromis, după discuția telefonică de vineri. Dar, pe termen lung, Putin pare a-și fi creat noi probleme.

Erdogan nu va uita niciodată umilința la care a fost supus de Rusia. I-a slăbit poziția pe plan intern și în cadrul NATO. El ar putea să demareze planurile de refacere a relațiilor cu alianța. Și ar mai putea să nu accepte pacea cu regimul Assad, ceea ce ar însemna că planurile lui Putin de a lăsa Siria în urmă nu vor deveni realitate.