Opinie: R.I.P., UE?

Uniunea Europeană a debutat în 1951, sub alt nume desigur, ca un proiect eminamente economic. Extinderile succesive au transformat blocul comunitar într-un gigant economic, un jucător major pe toate piețele internaționale. Dar un asemenea megaproiect economic, cu o piață unică în care 500 de milioane de cetățeni sunt potențiali clienți pentru zeci de mii de firme, cu circulație liberă a persoanelor, a forței de muncă și a capitalului, un asemenea proiect uriaș ajunge la un moment dat să aibă mare nevoie de integrare politică. Pentru a conta la nivel mondial, economia unui asemenea bloc multinațional are nevoie de instrumente politice, are nevoie ca liderii naționali ai țărilor membre să se așeze la aceeași masă și să găsească poziții politice comune, unitare pe o serie întreagă de teme. Or, dacă acest lucru putea funcționa fără probleme atunci când UE număra 7-12 membri, cu 28 de membri acest lucru este practic imposibil.

UE în forma sa actuală este un proiect nesustenabil

Țările care au creat Uniunea Europeană - Germania, Franța, Italia, Olanda, Belgia, Luxemburg - au fost foarte asemănătoare din punct de vedere al structurii socio-politice. Lor li s-au putut alătura fără probleme țări nordice ca Suedia sau Danemarca, plămădite din același aluat. Sau Austria. O altă adiție aproape naturală a fost Marea Britanie, în ciuda evoluțiilor de azi. Acesta a fost și a rămas, în mare parte, nucleul dur al UE, baza occidentală, nord-vestică. Tot ce se adaugă acestui nucleu pare superfluu, nejustificat sau chiar total nepotrivit.

Spania se apropie cel mai mult de această bază. Italia, chiar dacă este membră fondatoare, este o țară indisciplinată politic, Portugalia este ambițioasă, dar săracă. Cât despre Grecia, evoluțiile din ultimii 10 ani au arătat că statul elen este mai degrabă un mândru exponent al lumii balcanice decât al celei occidentale.

Iar ultimele extinderi...Dumnezeu cu mila: Ungaria s-a îndreptat practic, între timp, spre dictatură. Polonia nu e prea departe, o țară mult mai mare, cu populație extinsă, trecută și ea prin comunism și alte aberații anterioare, un popor care nu se lasă atât de ușor dus de nas, în ciuda aparențelor, o țară capabilă de reziliență, în care eforturile intensive actuale ale PiS nu sunt suficiente pentru a o transforma, din nou în ciuda aparențelor, într-o altă Ungarie. Sau Românie.

România în fruntea UE???

Că am ajuns la România. Cum poate UE să iasă în lume având în frunte, chiar și pentru șase luni amărâte, clica care guvernează la București? 

Nimic nu este mai evident pentru eșecul UE decât faptul că o țară ca România deține președinția semestrială a blocului comunitar. Sunt șase luni în care se va bate pasul pe loc. O glumă proastă!

UE a dovedit în ultimii ani că este, din punct de vedere politic, un mega-eșec. O Uniune cu 28 de membri atât de diferiți și de incompatibili nu este capabilă de niciun consens politic important. În afara nucleului menționat mai sus, cu excepția țărilor baltice poate, că de Cehia și Slovacia iar mai bine nu spunem nimic (un președinte pro-rus și un premier oligarh populist la Praga, sistem cu încrengături mafiote la Bratislava, care asasinează jurnaliști), niciuna din noile adiții la blocul comunitar nu are ce căuta în UE. Iar din actualele candidate din Balcanii de Vest nici atât! Șansele unor țări ca Serbia, Macedonia, Albania sau Bosnia să devină membre ale UE sunt nule. Iar eventualele pretenții de aderare ale acestor țări, de oriunde ar veni, sunt de-a dreptul ridicole.

UE nu se află pe drumul cel bun

Cât va mai dura starea actuală? Blocajul decizional major la nivel politic? Este nevoie de modificarea urgentă a tratatelor comunitare, pentru a-i reda Uniunii capacitatea de operare. Este nevoie să se termine odată cu aberații tehnico-strategice de genul dreptului de veto al fiecărei țări membre și al deciziilor luate cu unanimitate. O majoritate de două treimi este arhisuficientă. UE este în acest moment bătută cu propriile arme de un Viktor Orban și de alții ca el; împotriva lor, Bruxelles-ul nu deține în prezent instrumentele politice atât de necesare.

Cu o Mare Britanie ca și plecată, cu o cancelară germană rămasă fără influență (nu doar) la nivel european, cu un președinte Macron aflat în KO tehnic în Franța înainte de a-și pune în aplicare măcar prima parte din reformele dorite nu prea avem la ce lucruri bune să ne așteptăm în 2019. An cu alegeri europene și cu alte scrutine importante în diversele țări membre.

În forma sa actuală, UE este un mega-eșec și o construcție ale cărei zile sunt numărate. Dacă se continuă pe acest drum, nucleul occidental se va regrupa politic, iar țări ca România, Bulgaria, Ungaria etc. se vor trezi în afara noii structuri. Nu aveau ce să caute acolo de la bun început. Bruxelles-ul a eșuat lamentabil în impunerea reformelor politice în toate extinderile din 2004 încoace, ba chiar și mai devreme.