Opinie: Politicianul român, crescut la creșa arivismului
6 martie 2024
Omul politic nu e capabil să poarte un dialog pe bază de argumente nici cu colegii de breaslă, nici cu mass-media, nici cu oamenii obișnuiți. Este tributar limbii de lemn, e plin de arțag și vorbește răstit, își etalează cu orice prilej autosuficiența, ceea ce conduce la o lipsă totală de empatie. În loc de umor, personajul politic exersează bășcălia și injuria grosolană. Nu se îndoiește de nimic și transmite prin toți porii că are întotdeauna dreptate.
Demnitarul român, din toate zonele politice, se ține cu dinții de scaun, culisează de la stânga la dreapta scenei politice cu seninătate, trădându-și astfel electoratul fără nici un scrupul. Sunt parlamentari, primari, președinți de consilii județene care au trecut și pe la patru-cinci partide. Traseismul politic e și pașaportul pentru intrarea pe ușa din spate în imperiul corupției.
Politicianul român a pierdut manualul de gramatică
Cu diferențe minore de la un sondaj de opinie la altul și de la o perioadă la alta, doar 20% dintre români au încredere în politicieni. Situația e comparabilă și în cazul Guvernului (21%), a Parlamentului (23%) și a partidelor politice (22%), ceea ce indică o percepție atentă a românilor în ceea ce privește personajele politice vs. instituționalizarea acestora (Eurobarometru, 2023)
Mulți dintre parlamentari, membri ai Guvernului și lideri ai partidelor sunt analfabeți funcțional. Nu cunosc nici o limbă străină și stâlcesc copios limba română. Un singur exemplu, care a devenit regulă: "Proiectele Guvernului care le vom aplica…" Lipsește un "pe", ce atâta tragedie.
Altruismul, spiritul solidarității, aprecierea și selectarea oamenilor valoroși sunt străine omului politic. El apare la televizor și spune cu mâna pe inimă, fără să clipească, cum muncește 14-15 ore pe zi pentru binele cetățeanului. Asta, în timp ce o seamă de birouri parlamentare din circumscripțiile aleșilor poporului sunt ferecate cu lacăte.
Pentru cheltuielile de întreținere a unui birou de deputat sau senator, acesta primește lunar o sumă forfetară de 35.000 de lei. Parlamentarii pot folosi banii nu doar pentru salariile angajaților și organizarea de conferințe, evenimente, urmarea unor cursuri de formare profesională, ci și pentru promovarea lor pe rețelele de socializare. Jumătate din suma forfetară cheltuită, aproximativ 2500 de euro lunar, poate fi decontată printr-o simplă declarație pe propria răspundere.
Liderii politici, nu doar misogini, ci și temători că-și vor pierde scaunele
În România, reprezentarea femeilor în politică este aproape un subiect tabu. Nu există dezbateri în rândul intelectualilor, în rândul politicienilor, în mass-media, nu există inițiative în rândul societății civile privind statutul femeii în politică. În Parlament, doar 18,5% sunt femei, în timp ce media în parlamentele țărilor UE este de 32,5%, iar în Parlamentul European de 39%. Comisia Europeană și-a propus ca în urma alegerilor europarlamentare jumătate din executiv să fie format din femei.
Fosta senatoare PNL Alina Gorghiu, în prezent ministru al Justiției, a depus un proiect de lege care prevede ca minimum 30% din locurile eligibile pentru alegerile parlamentare din acest an să fie ocupate de femei. După mai bine de un an, inițiativa legislativă încă nu a trecut de Camera Deputaților, forul decizional.
În trei decenii și jumătate, o singură femeie a fost prim-ministru, nefericita Viorica Vasilica Dăncilă, și asta pentru că Liviu Dragnea și-a dorit un premier doar de fațadă. Doar două femei au condus Senatul, Anca Dragu de la USR-PLUS și Alina Gorghiu de la PNL, dar fără să-și încheie mandatul.
Nu e vorba doar de misoginism, ci și de teama liderilor politici că ar putea pierde scaune importante în fața femeilor politician. Studiile sociologice arată că femeile sunt mai ambițioase decât bărbații, au mai multă empatie, sunt mai deschise dialogului, se dedică mai mult celor pe care îi reprezintă. Sigur că nu este o regulă, dar profilul acesta reprezintă majoritatea femeilor din politică.
Pe de altă parte, ce ne facem cu Diana Șoșoacă, femeia politician în care românii au cea mai mare încredere (23%) după Marcel Ciolacu (26%) și pe aceeași treaptă cu George Simion? (Avangarde, ianuarie 2024) "Femeia-bărbat" Șoșoacă îl plagiază pe Corneliu Vadim Tudor, însă vocalizele ei sunt mai răstite, mult mai pe sufletul celor ahtiați după spectacole de prost gust. Nu e o excepție, și mă tem că vor fi aspirante pentru un loc în arena politică ce vor copia rețeta de succes a senatoarei Șoșoacă. "Zoe! Zoe! Fii bărbată!" ne țiuie în urechi.
Nu doar în Parlament și Guvern femeile sunt puțin reprezentate, ci și în administrația locală. Sau mai ales aici. Doar 5,4% din totalitatea primarilor sunt femei. Reprezentarea atât de scăzută a femeilor în administrația locală se datorează și faptului că mediul rural nu s-a desprins într-o măsură semnificativă de ceea ce George Călinescu scria în "Istoria literaturii române de la origini până în prezent" despre statutul femeii de la țară: "În societatea țărănească, femeia reprezintă două brațe de lucru, o zestre și o aducătoare de copii."