Auf Wiedersehen, prieteni!

Ca și opoziția din Parlamentul britanic, rezistența împotriva Brexitului s-a prăbușit și ea. În vară, mișcarea de protest a scos un milion de cetățeni pe străzile Londrei. Însă, după victoria conservatorilor în alegeri, votul asupra legii privind ieșirea Marii Britanii din UE a fost un simplu galop de sănătate pentru Boris Johnson. Este aproape șocantă dispariția tuturor argumentelor, nu numai împotriva Brexitului, ci și în favoarea unei viitoare relații strânse cu UE.

Prim-ministrul britanic poate acum să guverneze și urmărește cel mai dur cu putință Brexit. Johnson subliniază că nu mai vrea să urmeze regulile și legile UE. Acest lucru înseamnă că Boris Johnson își dorește, în cel mai bun caz, un acord minimalist de liber schimb. Toate discuțiile despre "Canada plus" și marele acord pe care vrea să îl semneze cu blocul comunitar nu sunt decât retorică goală. În spatele acestor intenții se află binecunoscutul proiect al conservatorilor de dreapta vizând dereglarea Marii Britanii și a transformarea țării într-un fel de exploatator economic internațional.

Parlamentul pierde controlul

Deloc surprinzător, premierul a scos toate concesiile din legea Brexit introduse în mandatul Theresei May. Parlamentul, de pildă, pierde controlul asupra acordului de liber schimb cu UE. Aceasta este o întorsătură aproape ironică de situație, deoarece susținătorii Brexitului au afirmat tot timpul că ar trebui să fie redobândit controlul politic asupra "mamei parlamentelor". Aceasta era o minciună, la fel ca toate celelalte argumente în favoarea divorțului de Europa.

De asemenea, au dispărut recunoașterea drepturilor lucrătorilor potrivit standardelor UE, reîntregirea familiei pentru copiii de refugiați și, de fapt, tot ceea ce ar fi trebuit să atenueze aspectele cele mai dure ale Brexitului.

Victoria aparține "brexiteer"-ilor duri, care vor o rupere totală de UE, a legăturilor cu aceasta. Este greu să nu auzi urletul triumfător ce răzbate din rândurile lor, iar Boris Johnson este omul lor și șeful guvernului. El nu este conservatorul moderat, de centru, așa cum s-a prezentat în campania electorală.

După ce a fost pus în mișcare Brexitul nereglementat, așa cum îl vor Boris Johnson și partidul său, premierul întreprinde acum o perfidă spălare a creierului: vrea pur și simplu să șteargă cuvântul Brexit din viața politică de zi cu zi. Ministerul Brexit va fi închis și nu se va mai vorbi despre separarea de Europa. Acest lucru a divizat țara profund, iar Johnson vrea să pună capăt acestui lucru fără a mai vorbi despre el.

Politică pe baza manualului populiștilor de dreapta

Tot ceea ce face liderul britanic în acest moment provine din manualul populiștilor de dreapta. Repetarea interminabilă a minciunii, negarea deliberată a realității, exagerarea constantă și controlul conștiinței prin propagandă - cunoaștem toate acestea de la regimurile populiste din întreaga lume. Ceea ce urmărește acum Boris Johnson în Marea Britanie miroase și sună suspect. Nu surprinde că vrea să pună toporul pe finanțarea televiziunii publice BBC. Deși jurnaliștii acesteia nu au ridicat prea multe semne de întrebare în legătură cu Brexitul, ei sunt încă prea independenți și insuficient de fideli liniei dorite.

Dat fiind noul curs politic de la Londra, liderii și negociatorii UE de la Bruxelles trebuie să fie foarte vigilenți. Angela Merkel avea dreptate când a avertizat, acum câteva luni, că britanicii s-ar putea transforma din buni vecini în concurenți acerbi. Nimeni nu ar trebui să se lase convins de Boris Johnson care vorbește despre "prieteni buni și parteneri pe continent". El nu crede ceea ce spune, este doar ipocrizie și o parte a fațadei sale, pe care o cultivă la fel cum face cu părul său neîngrijit.

Este trist dar adevărat că europenii trebuie să trateze acest nou guvern britanic cu suspiciune și să fie pregătiți pentru tot felul de trucuri puse la cale la Londra. Nu se poate avea încredere în Boris Johnson, iar acest lucru este valabil și în cazul negociatorului său pentru Brexit, Michael Gove. Ambii vor face tot ce pot pentru a-i trage pe sfoară pe europeni. Fie că va fi vorba despre negocierea viitoarelor relații Marea Britanie-UE, a unui acord de liber schimb sau a oricărui alt aspect, UE trebuie să-i trateze pe britanici ca pe un adversar. Acesta este sfârșitul amar a unei vecinătăți construite de-a lungul deceniilor.