ONU, Israelul şi palestinienii

În timp ce democraţiile se confruntă cu un nou şi acut pericol, reprezentat de criza datoriilor care a devenit de mult şi una a credibilităţii clasei politice occidentale, pe eşiechierul internaţional se joacă varii farse cu efecte mai degrabă tragice decât comice.

Una s-a derulat la Cedo, unde Curtea Europeană pentru drepturile Omului s-a derobat de răspunderea condamnării Rusiei pentru înscenarea judiciară căreia, la ordinul lui Vladimir Putin, i-a căzut victimă fostul şef al concernului Mihail Hodorkovsky, un acerb critic al Kremlinului.  

Cealaltă piesă, net mai amplă, s-a montat la sediul din New York al ONU. Palestinienii au descoperit că, recurgându-se la  ajutorul petrodolarilor, al majorităţii pro-musulmane şi pro-arabe din organizaţia mondială şi la susţinerea unei părţi  a stângii occidentale, Adunarea Generală ONU poate fi foarte utilă. Poate funcţiona, în speţă, ca stâlp al infamiei la care să fie ţintuit Israelul.

De fapt, nu e prima oară că Naţiunile Unite se lasă transformate într-un for antisemit. Controlat de varii dictaturi şi regimuri totalitare, Consiliul ONU pentru Drepturile Omului, care condamnă cu regularitate Israelul,  dar uită să critice state precum China comunistă, Iranul fundamentalist -islamic, ori Siria masacrelor continue, nu e decât un grotesc exemplu în acest sens.

Notorie a devenit şi nefericita conferinţă Durban I, la care s-au statuat memorabile declaraţii şi poziţii, potrivit cărora, de pildă, patriotismul evreiesc, numit sionism ar fi, chipurile, egal cu rasismul,.

Conferinţa Durban II, care i-a urmat, n-a ameliorat defel situaţia. Iar ţările civilizate boicotează cea de-a treia întrunire de acest fel, intitulată Durban III, care  se derulează în paralel cu actuala sesiune a Adunării Generale ONU. De notat că această sesiune e cea mai amplă din istorie poate tocmai pentru că Adunarea Generală a fost şi ea chemată să marginalizeze o ţară minusculă, şi-anume statul evreu.

Boicotul ţărilor occidentale ca şi refuzul unor ţări apusene de a gira la ONU proclamarea statului palestinian nu sunt întâmplătoare. Statele occidentale, între care şi Germania, au înţeles bine cărui ţel le servesc înscenările de la New York. Ca două feţe sumbre ale aceleiaşi medalii bătute parcă doar ca să premieze ura faţă de evrei, ambele comedii îşi propun mai puţin să-i ajute pe palestinieni,  care cred că-şi pot crea un stat unilateral, fără să mai negocieze cu Ierusalimul.

Adevăratul obiectiv al întreprinderilor diplomatice lansate la New York pare să fie scoaterea Israelului din familia naţiunilor, cam la fel cum naziştii au militat cândva pentru eliminarea  evreilor din comunitatea popoarelor civilizate.

Ideea este, totodată, ca palestinienilor să li se aprecieze statutul internaţional. În consecinţă palestinienilor li s-ar deschide accesul la varii instituţii importante, bunăoară la Curtea Internaţională de la Haga şi li s-ar da posibilitatea de a-i târî în justiţie pe militarii statului evreu pe acuzaţia de crime de război sau contra umanităţii. Orice demers defensiv israelian ar putea fi cotat astfel, din capul locului, drept ilegal, ar fi susceptibil de a fi declarat criminal şi de a fi sancţionat în consecinţă.

E la mintea cocoşului că toate acestea nu contribuie câtuşi de puţin la rezolvarea litigiului din Orientul Mijlociu. Lesne de înţeles e şi faptul că, dimpotrivă, aceste demersuri vor accentua sentimentul de izolare al israelienilor,  făcând şi mai complicată depistarea unei soluţii paşnice.

Dar tragedia e şi mai amplă, în măsura în care asmuţirea lumii întregi asupra statului evreu distrage atenţia de la eforturile de aplanare a crizei financiare şi economice ori de democratizare a lumii arabe, întorcând globul la faza antisemitului medieval.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Robert Schwartz