Ofensiva ultraconservatorilor în Iran, politica externa a presedintelui Bush, reforma ONU, raporturile dintre Israel si Siria

Sub titlul LOVITURA DE STAT CAMUFLATA ÎN IRAN, ziarul spaniol EL PAIS scrie: "Decizia Consiliului Gardienilor, de a exclude sute de oameni politici reformatori de la alegerile parlamentare e acoperita de fortele ultraconservatoare ale regimului fundamentalist, în frunte cu "liderul suprem, ayatollahul Ali Chamenei. Au profitat de turburarile din consecinta seismului de la Bam si a razboiului din Irak, provocând printr-un veto un conflict cu rezultat imprevizibil. Daca presedintele Mohammed Chatami reactioneaza acum la el, mai poate modifica situatia în favoarea reformatorilor. Daca persista în acoperire ramâne privat de orice importanta." Guvernantii conservatori sunt nemultumiti de politica parlamentului, în care reformatorii sunt în majoritate - comenteaza ziarul olandez DE VOLKSKRANT. Citez: "Eventualitatea ca si modul în care Iranul va stabili relatii mai strânse cu Statele Unite depind în mare masura de rezultatul alegerilor. Decizia Consiliului Gardienilor - ori acesta nu întreprinde nimic fara consimtamântul ayatollahului Chamenei - probeaza hotarârea adversarilor acestor relatii de a încerca multe pentru a le împiedica." REALITATEA AXEI RAULUI titreaza cotidianul britanic THE GUARDIAN un comentariu vizând politica externa a presedintelui Bush. Citez: "Au trecut aproape doi ani, de când presedintele Bush a lansat notiunea de Axa a Raului, intentia fiind sa stigmatizeze Irakul, Iranul si Coreea de Nord. Între timp, restul lumii a aflat ca n-au fost vorbe goale ci o cuvântare istorica, prin care s-a pecetluit o politica externa americana agresiva. Prin urmarirea greoaie a raului, Statele Unite au daunat aliantei occidentale, Organizatiei Natiunilor Unite si drepturilor omului. În timp ce politica sa externa a produs si progrese, faptul ca Bush s-a bizuit exclusiv pe aplicarea fortei militare l-a împiedicat sa atinga telurile vizate în anul 2002. În Texas, asemenea procedura se cheama a-si pune singur piedica." De mult în dezbatere, reforma ONU prilejuieste ziarului elvetian TAGES-ANZEIGER constatarea ca acest colos se misca foarte lent. Citez: "În occident se trece deseori cu vederea ca ONU nu se rezuma la Consiliul de Securitate, ca este în esenta o organizatie de ajutorare - mare si de succes. Motiv pentru care Kofi Annan a legat reforma ei de obiectivele proiectului milenar: stavilirea radicala a mizeriei, foametei si bolilor, pâna în anul 2015. Cu semnificatia concreta ca statele industrializate trebuie sa presteze mai mult si sa orienteze Carta ONU, în masura mai puternica, dupa necesitatile tarilor în curs de dezvoltare. Constitutia ONU a ramas angrenata în epoca razboiului rece si a conflictelor dintre state nationale si nu e adaptata numarului crescând de conflicte statale interne si teroriste, sau prapastiei dintre nord si sud. Dupa esecul rezolutiei privind razboiul împotriva lui Saddam Hussein, multe state au sesizat ca ONU trebuie sa faca uz de aceasta criza pentru a-si procura un grad major de credibilitate. Asupra reusitei acestei reforme nu se va decide însa la New York, ci la Washington." Raporturile dintre Siria si Israel, comentate si de ziarul german NEUE OSNABRUECKER ZEITUNG, sunt caracterizate, citez: "...prin retorica, având în vedere ca formal, tarile se mai afla în stare de razboi. Orice mentiune a adversarului atrage automat acuzatii, de pilda reactia de ieri a Damascului la invitatia Ierusalimului. Care motiv oare i-ar putea determina tocmai acum pe Ariel Sharon si Bashar al Assad, sa-si doreasca public tratative de pace? Cel mult insistentele Statelor Unite, constiente ca o solutie cuprinzatoare de pace nu e imaginabila fara Israel si Siria. Ori tocmai acesta pare a fi motivul ofertei presedintelui israelian catre Siria. Moshe Katsav a demonstrat guvernului Bush bunele intentii ale tarii sale, dar în realitate, Damascul si Ierusalimul pot convietui confortabil si în situatia actuala, chiar daca instabilitatea ei nu corespunde dorintelor lor: nu e imaginabil ca israelienii ar fi dispusi sa se retraga din podisul Golan - important sub aspect strategic - fiindca numai astfel pot controla malul rasaritean al lacului Tiberiada, cea mai importanta rezerva de apa a tarii. Iar conducerea Siriei necesita Israelul ca tap ispasitor, ca pretext al oprimarii, pentru a distrage atentia de la problemele politice interne si esecul ei economic. Se continua deci simpla retorica, analoga celei din bazar."