O rezoluţie ONU pentru Irak, Liga Arabă, Constituţia Europeană

În Irak, preşedintele Bush s-a rătăcit într-o situaţie fără şansă de succes, fapt pe care-l sesizează dacă e sincer faţă de sine însuşi – apreciază cotidianul economic german HANDELSBLATT. Citez: “Cu toate acestea, preşedintele se comportă de parcă ar fi posibilă o cotitură pozitivă, prin câteva corectări de program şi ameliorarea procedurii de marketing. E tonul proiectului de rezoluţie, inspirat de Statele Unite şi aflat în discuţia Consiliului de Securitate. În realitate, Bush nu mai poate câştiga: dacă retrage trupele, pierde războiul şi, probabil, alegerile prezidenţiale. Dacă le lasă în Irak, poate pentru evita un rău şi mai mare – de pildă un război civil – Statele Unite vor plăti un preţ crescând zilnic, sub forma militarilor ucişi, a pierderii prestigiului, a paralizării politice.”

Părerea ziarului austriac DER STANDARD, citez: “Bush caută salvarea printr-o dublă strategie. Pe de o parte integrarea progresivă a ONU în administrarea ţării – ironia soartei din moment ce procedura e de mult revendicată de rivalul său democrat în campania prezidenţială, John Kerry, şi se potriveşte convingerilor principiale ale guvernului Bush precum nuca în perete. Pe de altă parte – dar metoda aduce a publicitate – preşedintele prezintă evoluţia lucrurilor din Irak drept consecinţă a strategiei bine chibzuite a guvernului său. Interpretarea e temerară şi se află într-o primejdioasă contradicţie cu haosul realităţii.”

Ziarul italian LA REPUBBLICA vede în, citez: “ cea de a doua campanie irakiană iniţiată ieri de guvernele american şi britanic mai degrabă o operaţiune de delimitare a daunelor decât o veritabilă strategie precisă şi definitivă de retragere din mlaştina Mesopotamiei. Pare o propunere fără răspunsuri satisfăcătoare pentru cei mai sceptici dintre membri permanenţi ai Consiliului de Securitate cu drept de veto, anume Rusia şi Franţa, fără a mai vorbi de atitudinea Germaniei.”

Sub titlul ULTIMA ŞANSĂ A LUI BUSH, cotidianul rus KOMMERSANT conchide, citez: “...că preşedintele Statelor Unite necesită rezoluţia pentru propria supravieţuire politică. În prezent răspunde singur de evenimentele din Irak şi pierde zilnic voturi care-i vor lipsi în alegeri. E motivul grabei sale de a transfera soarta Irakului, nimerit în fundătură, în mâinile comunităţii mondiale. Se ştie prea bine că în Irak, asasinatele vor continua, dar aceasta n-ar mai fi problema preşedintelui Bush.”

În fine concluzia cotidianului britanic THE TIMES. Citez: “Irakienii ştiu că ziua de 30 iunie nu le va reda suveranitatea deplină, dar e necesar să li se sugereze sentimentul că vor face un pas important spre un guvern naţional. Noul proiect de rezoluţie lasă soluţionarea unor probleme importante în seama guvernului interimar, dar reflectă voinţa Statelor Unite, de a-şi respecta promisiunea şi transfera răspunderea irakienilor - cât mai curând posibil.”

Sesiunea recentă a conferinţei Ligii Arabe ca EŞEC AL GUVERNANŢILOR ARABI – e punctul de vedere al ziarului elveţian BASLER ZEITUNG. Citez: ”Liga Arabă rămâne inaptă de acţiune. Prinţul moştenitor saudit şi alţi şefi de stat de la Golf nici măcar n-au apărut, regele Iordaniei a plecat înainte de vreme. Pe cine deci îl poate mira că s-a împotmolit agenda marilor reforme arabe, anume democratizarea şi promovarea societăţii civile? Potentaţii, cramponaţi de putere, trec cu vederea că statele arabe pot rezista presiunii Americii şi Israelului numai prin vigoare internă. Liga Arabă, fondată în 1948 pentru contracararea puterilor coloniale apusene, se transformă singură într-un organism de prisos.”

PROGRESE INSUFICIENTE SPRE NOUA CONSTITUŢIE EUROPEANĂ este diagnoza ziarului belgian LE SOIR după seria recentă de tratative a miniştrilor de externe din UE. Citez: “Vestea cea bună: potrivit aprecierii generale, atmosfera e mai bună, mai constructivă decât săptămâna trecută. Şi care sunt progresele şedinţei de ieri, a celor 25 de miniştri de externe, pe calea cea lungă spre constituţia europeană? O semi-înţelegere asupra procedurilor bugetare, adică un fel de metodă de codecizie la îndemâna Consiliului Europei şi Parlamentului European. În rest, nimic, fiindcă problemele într-adevăr dificile se vor reglementa la nivelul şefilor de stat şi de guvern, în conferinţa la vârf din 17 şi 18 iunie, în cadrul unui “pachet complet”.”