O reformă uşoară, cu beneficii mari

Alegerile europene riscă să se devalorizeze prin absenteism. S-au creat destule premise: criza integrării europene şi dialogul complicat al Bucureştiului cu marile capitale pe tema admiterii în spaţiul  Schengen sunt de natură să descurajeze. Dacă la sfârşitul anului - aşa cum a lăsat să se înţeleagă un oficial din Lituania, care preia preşedinţia UE de la 1 iulie - dosarul României şi Bulgariei va fi din nou amânat, atunci este posibil ca interesul pentru alegerile europene să scadă şi mai mult. Cel puţin ca revanşă sentimentală, a cărei raţionalitate nici nu are rost să fie discutată.

De aceea ar fi foarte folositor ca sistemul acestor alegeri să fie revizuit în aşa chip încât să fie mai atrăgător. E adevărat că mai e aproximativ un an până la alegeri, dar agenda politică este foarte încărcată şi, dacă nu se declanşează din timp o dezbatere, se va vădi apoi că e prea târziu.

Deocamdată, singurele partide care discută sporadic despre alegerile europene sunt cele din opoziţie, care nu au mari preocupări legate de agenda internă, dar guvernul nu ar trebui să neglijeze subiectul, cu atât mai mult cu cât a promis o racordare mai bună la politicile europene. Guvernul ar trebui să remarce că există un decalaj între preocupările politice din Europa şi cele din România, care nu poate fi diminuat decât prin discuţii intense. Faptul că cetăţenii români par să trăiască într-un fel de buzunar al Uniunii, complet izolaţi, nu este deloc în avantajul lor. Alegerile europene ar putea fi aşadar o bună ocazie pentru ca liderii iniţiaţi ai partidelor să încerce o branşare mai bună a politicii româneşti la politica europeană. Europa nu este doar o piaţă pentru forţa de muncă neutilizată în ţară, ci şi un spaţiu de frământări şi dileme, pe care românii nu ar trebui să le ignore.

Nu e deloc uşor să captivezi publicul cu teme europene şi de aceea o cale ar putea fi şi schimbarea legii electorale, aşa cum s-a mai propus în câteva rânduri. La europene se va opta probabil pe mai departe pentru o circumscripţie unică la nivelul întregii ţări. Fiecare partid va propune o listă, dar este extrem de neplăcut să votezi pur şi simplu o listă gata făcută, cu o ordine dinainte stabilită.

Experienţa votului în circumscripţii uninominale a sporit cu siguranţă exigenţa alegătorilor şi grija lor pentru o selecţie mai strictă a persoanelor. Astăzi, cei care insistă pentru reforma legii electorale sunt cei care îşi văd şansele ameninţate, dar acest lucru este cu totul secundar. De pildă deputatul european Cristian Preda, ales pe listele PDL, nu mai are probabil speranţe mari să figureze pe un loc bun la viitoarele alegeri (a fost suspendat din partid) şi de aceea susţine un sistem de vot preferenţial. Potrivit acestui sistem, alegătorul are în faţa sa o listă pe care poate stabili singur ordinea candidaţilor. Dacă îi place mai mult X decât Y, atunci el are posibilitatea să exprime această opţiune.

Este o idee foarte bună, care va da alegătorului sentimentul unei participări reale. Dar nu e vorba numai de implicarea psihologică, ci şi de posibilitatea reală a unei selecţii diferite. Partidele însele vor fi mai atente la sensibilităţile publice. Nu e mai puţin adevărat că şi acest sistem are un revers mai puţin luminos. Un candidat cu totul excepţional în context european ar putea să fie scos din luptă din cauza inaderenţei sale la psihologia alegătorilor.

Dar în cele din urmă problema care se cere rezolvată cu prioritate este aceea a democraţiei europene, care stă suspendată într-o promisiune fără termene clare. UE este condusă în realitate de organisme care nu sunt alese, iar Parlamentul european însuşi pare foarte departe de preocupările cetăţeanului. Aşadar, posibilitatea ca alegătorul să stabilească el ordinea candidaţilor va fi un punct câştigat în favoarea democraţiei europene.

Partidele nu ar trebui să se teamă nici ele prea mult, căci ele păstrează totuşi puterea intactă de a alcătui lista candidaţilor. Va trebui doar să se străduiască ceva mai mult, căci în cadrul unui sistem preferenţial toţi candidaţii sunt potenţial eligibili. Aşadar partidele nu îşi mai pot permite candidaţi de umplutură.

Dacă la algerile naţionale sistemul ar fi mai greu de aplicat din cauza unui număr mare de candidaţi, în cazul europenelor sunt candidaţi foarte puţini. Reforma e facilă, iar beneficiile ar fi foarte mari.