O parabolă biblică pune în primejdie alianţa dreptei

După congresul partidului Forţa Civică, care l-a ales preşedinte pe Mihai Răzvan Ungureanu laolaltă cu o echipă de conducere alcătuită din foşti miniştri şi alţi politicieni sosiţi din toate vânturile (PRM, PSD, PC, PNL), fondatorul partidului Noua Republică, Mihail Neamţu a publicat pe pagina sa de facebook un comentariu aluziv, fără nicio trimitere explicită: „Iisus le-a spus lor şi o pildă: Nimeni rupând petic de la haină nouă, nu-l pune la haină veche, altfel rupe haina cea nouă, iar peticul luat din ea nu se potriveşte la cea veche. Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi, altfel vinul nou va sparge burdufurile; şi se varsă şi vinul şi se strică şi burdufurile.”

În ciuda absenţei oricărei chei de interpretare, participanţii la discuţii au identificat fără ezitări în această parabolă o trimitere la Forţa Civică şi la migraţionismul politic validat de fostul premier Mihai Răzvan Ungureanu.

Un colaborator al lui Mihail Neamţu a părut să confirme că interpretarea a fost corectă, deoarece l-a criticat aspru şi fără ascunzişuri pe fostul director SIE, pe site-ul Noii Republici. Augustin Ofiţeru îi contestă lui Mihai Răzvan Ungureanu atât tăria de caracter cât şi ataşamentul real la o doctrină de dreapta. Dar mai grav, autorul Noii Republici, sugerează că partidul lui MRU a fost injectat cu fonduri dubioase: „De ce să nu vorbim – mai scrie Augustin Ofiţeru – şi despre transparenţa financiară a proiectului MRU? Mi-e şi teamă să aflu cine a plătit factura de la Sala Polivalentă...”.

Fără să ştie probabil ce face, acuzatorul face un cvasi-denunţ penal. În orice caz problema finanţării partidelor este extrem de sensibilă şi a dus şi în alte părţi ale lumii la veritabile scandaluri politico-judiciare. Să ne amintim că preşedintele Traian Băsescu, propunea el însuşi nu foarte demult interzicerea finanţării private a partidelor politice.

Episodul acesta trebuie reţinut ca pe ceva preţios căci este, probabil, una din ultimile impulsuri de sinceritate care vor putea fi auzite în câmpul dreptei prezidenţiale. Este perioada începuturilor „romantice” când libertatea de exprimare este încă admisă ca valoare fondatoare, dar în scurt timp „pragmatismul” şi „realismul” vor interzice asemenea ieşiri explozive. O primă intervenţie pacificatoare a avut-o prim vice preşedintele PDL, Cristian Preda, care a scris pe blogul său că îi roagă „pe amicii MRU şi Neamţu să fie reţinuţi în declaraţii şi moderaţi în decizii, câtă vreme au loc negocierile pentru realizarea Alianţei România Dreaptă”. Cristian Preda a fost el însuşi multă vreme un „candid” care critica partidul pe blog, până când era să fie dat afară. Chiar dacă în disputa cu Silviu Prigoană a ieşit învingător, el va fi învăţat lecţia discreţiei şi a solidarităţii partinice, care nu îngăduie asemenea sincerităţi debordante.

Totuşi este de remarcat că parabola lui Mihail Neamţu a fost interpretată greşit. Cuvintele lui Iisus nu se referă, aşa cum lasă să se înţeleagă toţi comentatorii ei, la morala politică, la opoziţia dintre omul maculat şi cel virgin, la politicianul învechit în rele şi la începătorul cu idealuri curate, ci la cu totul altceva. Iisus nu are în vedere în lucrul vechi o realitate negativă, coruptă şi irecuperabilă, ci, după caz, ceva bun şi rău deopotrivă. „Haina veche” este desigur un lucru rău, care nu merită să fie „salvat” prin sacrificarea unei „haine noi”, după cum „vinul vechi” este cu siguranţă ceva preţios. Apoi, burdufurile vechi şi cele noi sunt bune sau rele nu în sine, ci în funcţie de gradul de adecvare. Iată aşadar că parabola din Evanghelia după Luca (cap 5, 36-39) se referă mai puţin la morală cât la adecvare, la inteligenţa practică menită să asigure eficacitate unei acţiuni omeneşti. Nu omul corupt taie haina nouă să o peticească pe cea veche, ci omul prost. Nu cel corupt pune vinul nou în burduful vechi, ci cel nepriceput. În esenţă, parabola trebuie citită ca un îndemn la luciditate şi adecvare, căci se spune de asemenea că „n-au trebuinţă de doctor cei sănătoşi, ci cei bolnavi”. (Luca 5, 31)

Dacă Mihail Neamţu a dorit să-l critice pe MRU a nimerit greşit, căci parabola adecvării, cum ar trebui ea să fie numită, îl aseamănă mai curând pe fondatorul Noii Republici cu „fariseii şi cărturarii”, care interziceau oamenilor cuvioşi să bea „împreună cu vameşii şi cu păcătoşii”. Este ironic faptul că parabola citată pare să-l avantajeze mai curând pe MRU care, în cadrul Forţei Civice, nu ezită „să bea împreună” cu traseiştii de toate soiurile.

Dar oricum am citi, trimiterea biblică este o exagerare. Nici unii nu sunt atât de corupţi, încât să merite o excludere din politică şi nici ceilalţi nu sunt atât de virtuoşi, încât să monopolizeze toate rolurile. Se vede în orice caz că protagoniştii noii alianţe prezidenţiale sunt predispuşi cu toţii la o teribilă grandilocvenţă.