Noua Strategie Militară: de ce e România vulnerabilă?

Interesele de grup tind să fie într-o complicitate, mai mult sau mai puțin inocentă, cu jongleriile care mizează pe destabilizare și dezordine. În același timp, Armata își demonstrează slăbiciunile și recunoaște că nu a fost în stare să localizeze pe radare avionul contrabandiștilor ucrainieni care a intrat în țară nestingherit.

Nimeni nu explică de ce Ucraina l-a lăsat să plece și l-a interceptat doar la întoarcere, parcă pentru a demonstra incapacitatea României de a stăpâni granița estică a Alianței Nord-Atlantice. La Ministerul Apărării Naționale nu a fost înregistrată, încă, nicio demisie, la niciun nivel, ca și cum ar fi vorba despre ceva minor. Precaritatea profesională nu-l deranjează pe generalul-ministru Nicolae Ciucă și nici situația neplăcută în care a fost pusă România. Președintele Klaus Iohannis, șeful Armatei pe vreme de pace, nu pare nici el incomodat, așa că totul se mușamalizează și guvernul adoptă repede Strategia Militară a României pentru 2021-2024.

Documentul vorbește despre riscuri militare majore, dar pomenește Rusia doar într-o paranteză. Să nu o supere. În rest, sunt amintite în treacăt amenințări abstracte: acțiuni ale unor servicii de informații ostile, „în scopul destabilizării societății, fragmentării coeziunii sociale și amplificării divergențelor de interese și opinie între diferite categorii sociale sau profesionale, pe fondul unei reziliențe reduse la dezinformare” și comportamentul ofensiv-agresiv în plan militar „al unor entități statale, ce se opun democrației și dreptului internațional, ale căror interese sunt contrare celor ale României”. Sunt adăugate și „atacurile cibernetice asupra infrastructurilor critice”. 

Noua Strategie Militară e vagă, optimistă și plină de promisiuni neclare de tipul „planificăm și dezvoltăm un răspuns cuprinzător la amenințările hibride”, „asigurăm resursele necesare și continuăm eforturile pentru modernizarea forțelor armate”, „dezvoltăm capabilități cu dublă utilizare, în context național și în comun cu statele aliate și partenere”.

În același timp, Strategia subliniază că riscurile la adresa României „pot fi potențate” de „vulnerabilități” cu „efect militar direct”, cum ar fi „unele lacune din legislația securității naționale”, pe care nu le nominalizează, slaba infrastructură feroviară și rutieră „cu impact major asupra mobilității militare” și inadaptarea industriei de apărare la nevoile Armatei. 

Nu rezultă că înainte de adoptarea acestui document guvernul ar fi înțeles aceste lipsuri enumerate de Strategia Militară pentru 2021-2024 și că ar avea vreun plan pentru remedierea lor, fiindcă și în Strategiile anterioare au fost înșirate, dar au rămas doar pe hârtie. 

Nu e clar cum și mai ales când își va putea reface România căile ferate, pe care căldura verii sau zăpada iernii le fac aproape de neutilizat. Nu există nicio perspectivă de regenerare a industriei de Apărare, iar coaliția aflată la putere nu a discutat încă niciun proiect nou de lege care să vină în sprijinul noilor amenințări la adresa securității naționale. Toate acestea sunt detalii neinteresante pentru politicienii din arcul guvernamental, care se sabotează reciproc cu gândul la alegerile viitoare. Pentru ei, ceea ce se întâmplă în Marea Neagră, unde Rusia provoacă de câte ori are ocazia, e ceva foarte îndepărtat. Și, după cum rezultă din Noua Strategie Militară, țara se bazează doar pe NATO și pe Statele Unite, cu toate că experții care au scris-o nu exclud total o „agresiune convențională asupra teritoriului național”, căreia ar trebui să-i facă față până la venirea aliaților.

România rămâne vulnerabilă, însă, fără să fie atacată în vreun fel din afară, fiindcă geometria ascunsă a vieții politice o zdruncină de câte ori pare să avanseze. Ofensiva se produce la momentul potrivit pentru a demonstra mereu că țara nu e suficient de stabilă, că guvernul se clatină fără vreun motiv serios, că justiția e de nereformat, că autostrada nu poate trece Carpații și că, în general, aici totul e aleatoriu.