În căutarea unui consens
25 ianuarie 2019
Piaţa europeană a gazelor naturale ale reguli stricte privind concurenţa şi drepturile consumatorilor. Dar aceleaşi reguli nu sunt valabile şi pentru conductele offshore, între care Nord Stream 2. În prezent grupul Gazprom livrează gaze naturale Germaniei din Rusia prin conducte în Marea Baltică (Nord Stream). În noiembrie 2017 Comisia de la Bruxelles a propus extinderea celui de-al treilea pachet legislativ european pentru energie şi la Nord Stream 2. Decizia va trebui să treacă însă prin Parlamentul European şi Consiliul UE. În martie 2018, comisia parlamentară competentă a formulat o versiune destul de riguroasă a acestui proiect. Dar iniţiativa s-a blocat la nivel ministerial.
Ce cale va fi urmată decide ţara aflată la preşedinţia Consiliului UE. În prima jumătate a anului 2018 a fost Bulgaria, care a manifestat rezerve faţă de această iniţiativă. A urmat Austria, care a respins proiectul. De la 1 ianuarie la cârma Consiliului este România, care a şi prezentat rapid propunerile pentru directiva revizuită.
Părerile sunt împărţite
Un alt motiv al blocării iniţiativei ar fi lipsa unei majorităţi. 16 din cele 28 de state membre ale UE (cel puţin 65% din populaţia comunităţii) ar trebui să fie în favoarea acestuia. Polonia şi ţările baltice văd în Nord Stream 2 o ameninţare la adresa securităţii lor şi vor să împiedice proiectul. Sau măcar ca Nord Stream 2 să se supună legislaţiei europene. Iniţiativa Comisiei Europene mai este sprijinită şi de către Danemarca, Marea Britanie, Slovacia, Irlanda, Suedia, Italia, Luxemburg şi Croaţia.
Din tabăra contra fac parte Germania, Olanda şi Austria, care sprijină proiectul întrucât companiile care fac parte din consorţiul desemnat să construiască Nord Stream 2 provin din aceste ţări. Alte state, între care Franţa, prefera prudenţa. În cazul unei revizuiri a directivei, Parisul verifică posibile consecinţe asupra Franpipe - gazoductul care aprovizionează Franţa cu gaz norvegian. Poziţia Parisului este decisivă. Dacă Franţa va respinge iniţiativa sau se va abţine, nu se va putea ajunge la o majoritate.
România oferă soluţia
Bucureştiul propune modificarea definiţiei "interconectorilor" - liniile care conectează sistemele de transport de gaze din UE. Definiţia ar urma să includă şi conductele care leagă comunitatea de ţări terţe. Iniţiativa nu ar afecta însă şi aşa-numitul sector "upstream" (explorare şi producţie) - liniile care pleacă direct de la punctele de extracţie/producţie către sistemele de transport. Este cazul gazoductului Franpipe, care porneşte de la locul de producţie din Norvegia direct spre Franţa prin Marea Nordului. Ca atare, Parisul nu ar avea motive să respingă iniţiativa CE.
În practică, o extindere a directivelor europene pe piaţa gazului şi asupra proiectului Nord Stream 2 ar însemna ca administratorii gazoductului să nu poată extrage şi comercializa producţia simultan. Mai mult, toate companiile interesate ar trebui să poată avea acces la proiect, iar transparenţa tarifelor ar trebui asigurată. Îndeplinirea acestor trei criterii nu ar pune capăt proiectului Nord Stream 2, dar ar putea cauza întârzieri, fiindcă ar presupune încheierea unui acord între guvernele german şi rus.
Puţin timp până la alegeri
"Este obligaţia noastră să găsim un consens acceptabil pentru majoritatea statelor europene", a declarat ministrul de Externe Teodor Meleşcanu la Bruxelles. Timp ar mai fi foarte puţin. Propunerea României ar putea fi adoptată până la alegerile pentru Parlamentul European din luna mai numai dacă se va ajunge la un compromis până la începutul lunii februarie. Ultima şansă să fie supusă la vot ar fi în aprilie. După alegeri se va forma o nouă Comisie Europeană. Iar prin preconizata ieşire a Marii Britanii din UE, la 29 martie, iniţiativa pierde unul dintre cei mai mari susţinători ai săi.
Timpul joacă un rol la fel de important şi în actualele negocieri pe marginea unui nou acord privind tranzitul gazului rusesc prin Ucraina către Europa. Actualul contract expiră la 31 decembrie. După punerea în funcţiune a Nord Stream 2, Rusia va putea transporta mai mult gaz prin Marea Baltică, reducând astfel tranzitul prin Ucraina.