Noi tensiuni în Afganistan

Când militarii americani i-au eliberat, acum un deceniu, pe afganii aflaţi sub cizma şi cnutul talibanilor, alungându-i rapid pe cei din urmă de la Kabul, mulţi autohtoni i-au ridicat în slăvi. Părea să fie începutul unei minunate prietenii afgano-americane.

Unde s-a greşit în cei zece ani scurşi de-atunci? De ce mulţi afgani şi-au schimbat părerea de odinioară şi îi consideră inamici pe foştii eroi?

S-au comis multe greşeli. Prea multe. Americanilor nu li se iartă că, după înlăturarea de la putere a talibanilor, li s-a promis afganilor pace, democraţie, prosperitate şi o viaţă demnă. Or, Afganistanul e departe de toate acestea. Războiul, sărăcia şi umilinţele marchează existenţa cotidiană a multor cetăţeni.

Pe acest fundal, dezamăgirea provocată de încălcarea unor reguli religioase precum arderea din greşeală a unor exemplare ale Coranului se poate converti uşor în furie pură şi violenţe.

Toate acestea nu constituie o scuză pentru demonstraţiile violente care au început săptămâna trecută.

Dar cazul scoate în evidenţă cât de mare e lipsa de atenţie şi sensibilitate a unora din militarii americani faţă de valorile fundamentale ale afganilor, pentru care viaţa fără religie n-are sens şi nu e de conceput, iar Coranul reprezintă cuvântul direct şi nedisimulat al Divinităţii.

În acest context, modul de a acţiona al unor militari americani aminteşte de zicala despre elefantul din magazinul de porţelanuri. Prostia se plăteşte, inclusiv în Afganistan. O politică înţeleaptă în zonă nu îngăduie asemenea erori, răpindu-i Americii credibilitatea.

Pe de altă parte, oficialii din Washington ar face bine să înţeleagă că SUA nu se luptă în Afganistan doar cu talibanii. Diverşi vecini care mai de care mai puternici văd un pericol în prezenţa militară americană în această regiune extrem de bogată în resurse naturale.

Iranul, Pakistanul, China şi Rusia n-au nici un interes să vadă prelungindu-se prezenţa militară americană în această zonă şi au, dimpotrivă, motive solide să combată raporturile strânse dintre Washington şi Kabul, care le periclitează propriile afaceri.

E clar că orice eroare comisă de superputere în Afganistan le convine de minune tuturor acestor ţări, care ştiu bine cum trebuie manipulate sentimentele religioase ale oamenilor cu ajutorul castei mulahilor conservatori din zonă. Marota celor din urmă e, oricum, aşa-zisul „ateism al occidentului”. Nimic nu-i ameninţă pe clericii islamişti mai mult decât democraţia şi edificarea maselor.

Pe scurt, SUA pot învinge într-un război contra talibanilor, dar nu împotriva poporului afgan. Întreaga regiune e un teren politic minat, în care orice mişcare trebuie calculată cu prudenţă maximă, ca să nu provoace pagube imense. Aceasta e morala întâmplărilor din ultimele zile.

Autor: Ratbil Shamel/PMI
Redactor: Rodica Binder