Neonazismul nu poate fi combătut decât prin dezbatere publică

Se pare că de 12 ani operează nestingherită gruparea de extremă dreptă constituită în estul ex-comunist al Germaniei, la Zwickau. Pe lista victimelor auto-intitulatei "Subterane Naţional-Socialiste" se numără, cel puţin conform probelor strânse până în prezent, zece persoane: etnici turci, unul grec dar şi o poliţistă germană. Şi, în tot acest răstimp, nimănui nu i-a trecut prin minte că între aceste crime ar exista o legătură.

Au fost, tot timpul, tratate ca incidente independente, cazuri izolate de violenţă. Nimănui nu i-a trecut prin minte că ar putea fi vorba despre un sistem, despre o reţea având la bază o ideologie rasistă, de extremă dreapta.

Cum a fost aşa ceva posibil în Germania, o ţară în care funcţionează un serviciu de informaţii a cărui menire este să împiedice încălcarea principiilor constituţionale, iar poliţia, la rândul ei, este pregătită să împiedice asemenea deraieri? Ministerul de Interne explică: actele de teroare comise nu au fost însemnate cu indicii ale extremei drepte.

O explicaţie care nu ţine loc de răspuns la unele întrebări. Oare munca autorităţilor de resort s-a concentrat unilateral pe pericolul islamist? A fost, poate, retorica neonazistă tratată cu prea multă superficialitate? Să fi încercat agenţii inflitraţi să ascundă probe?

Răspunsurile trebuie să vină repede şi să nu lase loc de interpretări. Aşa a cerut şi guvernul federal. Dar o simplă incriminare politică nu este suficientă. Seria de violenţe descoperită acum trebuie să iniţieze o dezbatere publică într-o Germanie deschisă imigraţiei. Altfel, ideologia de extremă dreaptă se va discuta, pe mai departe, în subterane, pe la colţuri, în cârciumi şi în asociaţii private - în medii în care, profitând de argumentaţii oarbe, găseşte sol prielnic.

În unele regiuni din estul Germaniei, neonaziştii se simt stăpâni şi îşi proclamă satele "eliberate" sau "zone naţionale", intonează imnuri naziste la reuniuni şi îi terorizează pe cei ce gândesc altfel. Pe fondul realei majorităţi tăcute, aceste personaje se proiectează ca fiind majoritatea.

Şi de aceea trebuie atraşi în dezbaterea publică: pentru a li se oferi imaginea adevăratei dimensiuni a sistemului lor paralel de gândire şi a structurilor pe care, la fel de paralel cu constituţia, le dezvoltă.

Pentru cei ce se simt victime sau perdanţi ai evoluţiilor din societate, pentru cei ce nu îşi identifică perspectivele în propria lume, străinul este, din principiu, vinovatul şi, implicit, victima agresiunii oarbe. Aşa s-a întâmplat şi în Evul Mediu - şi prea puţine au putut fi schimbate, peste vremuri. Poate că acesta a fost şi mobilul nou descoperitei serii de crime. Dar nu poate fi şi scuza ei.

Autor: Ute Schaeffer / cş
Redactor: Petre M. Iancu