NATO şi UE în Kosovo

La o zi de la recunoaşterea statului Kosovo de către Berlin, Ministrul german de Externe, Franz-Josef Jung, s-a exprimat, cu ocazia vizitei sale în Kosovo, în favoarea unei prezenţe îndelungate a trupelor KFOR ale Alianţei Nordatlantice. Dar nu numai NATO este prezentă în Kosovo, ci şi UE, iar astfel apare problema delimitării competenţelor.

Chestionarea legitimăţii operaţiunii

Distribuirea sarcinilor în Kosovo între NATO şi UE pare limpede la prima vedere. Pe de-o parte avem trupele KFOR, care numără aproximativ 2500 de soldaţi germani şi care trebuie să asigure ordinea şi liniştea în cel mai tânăr stat balcanic. Trupele KFOR operează în baza rezoluţiei ONU 1244. Astfel, staţionarea şi intervenţiile sunt acoperite în planul dreptului internaţional iar de aceea, soldaţii se bucură de respectul tuturor, chiar şi de cel al minorităţii sârbe, care se simte protejată de truppele KFOR. De cealaltă parte se află UE care abia şi-a început cea mai amplă misiune din istoria ei, după cum explică deputatul european creştin-democrat, Karl von Wogau. Această misiune a comunităţilor europene este respinsă însă de sârbi, deoarece ea nu este acoperită printr-un mandat explicit al Naţiunilor Unite. Belgrad consideră, asemeni Moscovei, drept ilegitimă:

„Avem o nouă evoluţie în politica de securitate şi de apărare a UE, în străduinţele comunităţilor de a contribui la instaurarea într-o ţară a condiţiilor unui stat de drept".

Suprapunerea competenţelor

Peste 2000 de poliţişti, dar şi judecători, avocaţi şi experţi în administraţie urmează să participe la instituirea instituţiilor de stat. Ei vor trebui de asemenea să combată criminalitatea organizată, şi să-i aresteze pe criminalii de război. În acest sens, prin asigurarea securităţii, trupele europene ar prelua din sarcinile unităţilor KFOR. Acest fapt ar trebui să presupună strânsa cooperare a celor două organizaţii, această colaborare nu a fost stabilită însă într-un cadru oficial, aspect regretabil şi în viziunea ministrului federal al Apărării, Franz-Josef Jung, care solicită de mult timp instituirea unei noi faze

„…a colaborării concrete între Europa şi NATO. Dacă vă referiţi de pildă la Kosovo", preciezază Jung, "vedeţi aici trupele KFOR, dicolo operaţiunile europene, care urmează să fie implementate. Aici se impune stringent colaborarea".

Aceleaşi state, structuri diferite, colaborare informală

E de mirare că nu se poate vorbi de o colaborare impecabilă, fiind vorba în mare parte de aceleaşi state care fac parte şi din NATO şi din UE. Turcia, de pildă, blochează cooperarea, Ankara opunându-se de ani de zile vehement colaborării formalizate a UE alături de NATO, din teama de a nu-şi pierde influenţa în regiune. De aceea, UE mizează pe cooperarea informală, încredinţând, de pildă, conducerea misiunii creării statului de drept unui fost general al armatei franceze, care a fost, de asemenea, şeful trupelor KFOR în Kosovo. Iată deci cineva care cunoaşte prea bine structurile ambelor organizaţii.
Cu toate acestea este limpede că acest gen de colaborare nu este suficient pe termen lung. Dar nimeni nu are deocamdată soluţia ieşirii din această situaţie de impas.