Moţiunea de cenzură şi omisiunile grăitoare

La un moment dat, în cadrul unei expuneri destul de ample, iniţiatorii moţiunii semnalează faptul că suma de bani care ar putea fi economisită prin reducerea pensiilor şi salariilor nu ar depăşi 3 miliarde de euro.

Această sumă ar reprezenta exact diferenţa de 2,3% din PIB dintre un deficit prognozat de 9,1%, faţă de unul acceptat, de 6,8%.

Autorii moţiunii continuă însă spunînd: „nu credem că suma în sine reprezintă o dificultate pentru o ţară ca România, atît de mare încît trebuie să impunem cele mai drastice tăieri din Europa”.

Se poate înţelege că partidele din Opoziţie nu exclud ca posibilitate un nou împrumut, deoarece România nu este încă o ţară excesiv îndatorată.

În urma împrumutului de la FMI, datoria a crescut, dar ea nu depăşeşte, potrivit celor mai recente date, 26,71% din Produsul Intern Brut. Chiar dacă Opoziţia nu ignoră că posibilităţile de rambursare ale României nu sînt la fel de mari ca ale altor ţări cu datorii mult mai mari (ca Italia, de pildă), totuşi alte 3 miliarde ar putea părea ceva uşor de susţinut.

În orice caz, Opoziţia este de părere că datoria externă şi deficitul excesiv ar fi doar un pretext pentru o măsură cu caracter preponderent ideologic.

„Această sumă, (de 3 miliarde) – se arată în moţiune – a fost doar pretextul pentru Traian Băsescu de a opera ceea ce el a numit cancerul din buget. În viziunea lui antisocială, antipopulară şi, deloc în ultimul rînd, antinaţională, salariile profesorilor, medicilor, militarilor, poliţiştilor, ca şi pensiile muncite ale oamenilor reprezintă un 'cancer pe buget'."

Dincolo de accentele vădit polemice, este clar că PSD vede în politica preşedintelui Băsescu în primul rînd expresia unei viziuni sociale.

În replică, Opoziţia cere prin textul moţiunii o nouă abordare politică şi economică care să aibă ca reper de bază „cele mai mici suferinţe sociale cu putinţă“.

Or, Guvernul se raportează în mod vădit la cu totul altceva, deşi nu spune explicit, cum ar fi „suveranitatea”, pe care a evocat-o la un moment dat preşedintele Băsescu sau „securitatea naţională“ cum a spus mai puţin inspirat primul ministru.

„Suveranitatea“ este ceva destul de vag, dar care ar putea însemna capacitatea unei ţări de a se auto-administra fără să-şi creeze condiţionări externe excesiv de mari. Reversul, asumat, ar fi desigur sacrificii sociale ca cele deja anticipate de programul de austeritate.

În practică însă lucrurile sînt mult mai complicate, pentru că dorinţa unui Guvern de a ajunge la o situaţie bugetară echilibrată ar putea fi şi rezultatul unor presiuni externe, la fel ca în cazul României care este constrînsă astăzi să adopte măsuri dure de austeritate de întregul context european şi de proiectul ei de aderare la euro.

În orice caz, preşedintele a făcut aluzie la conservarea capacităţii politice de a proiecta viitorul ţării pe termen lung, ceea ce presupune prevenirea marilor riscuri sociale, aşa cum sînt acelea care derivă din îmbătrînirea populaţiei şi emigrarea forţei de muncă.

PSD şi PNL nu par însă îngrijorate de aceste perspective. Din punctul de vedere al stîngii, riscurile viitoare ar trebui poate să fie aşezate pe umerii a ceea ce este numit astăzi tot mai insistent (şi cu intenţii diferite) „solidaritate europeană“.

Social-democraţii şi socialiştii condamnă politica de austeritate deoarece ea apasă de regulă pe umerii celor mai săraci, iar cît priveşte PNL, acesta este un partid care nutreşte ideea că îndatorarea nu este o slăbiciune, ci dimpotrivă, o condiţie a dezvoltării.

Pe moment însă, PSD şi PNL au acceptat să facă uitate diferenţele dintre ele.

Se poate vedea, în orice caz, că, în disputa aceasta dramatică, Guvernul şi Opoziţia nu au spus încă totul şi nu au făcut în mod explicit recurs la toate argumentele.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Ovidiu Suciu