„Momentum-Tacticum“ – Strategia Germaniei pentru a deveni membru permanent în ONU.

În Deutschen Haus din New York domneşte optimismul, deşi sau poate tocmai pentru că timpul este scurt pentru Germania şi celelalte 3 aspirante la mandatul de membru în Consiliul de securitate: până la sfârşitul lunii iulie 2/3 din state trebuie să fie convinse de propunerea Germaniei, a Japoniei, Indiei şi Braziliei. Ambasadorul Germaniei în cadrul ONU, Gunter Pleuger, este – însă – convins că şansele sunt favorabile: “În primul rand, cred că suntem într-un stadiu al reformelor cum nu a mai fost niciodată înainte.”

“Momentum” este cuvântul cel mai des rostit de diplomaţii germani. În traducere liberă, aceasta înseamnă că timpul s-a împlinit şi circumstanţele sunt favorabile. Toţi sunt de accord asupra faptului că ONU trebuie neapărat reformată. Cum se va întâmpla acest lucru, concret, este mai greu de prevăzut. Se întrevede fie o dezvoltare realizată prin includerea membrilor care încă nu sunt permanenţi, aşa cum au propus Pakistan, Mexico şi Italia – sau o combinaţie prin primirea în Consiliul de securitate atât a membrilor până acum provizorii, cât şi a unora noi, cum revendică “cvartetul” din care face parte şi Germania. La primul referendum realizat în 191 de ţări, Gunter Pleuger a constatat o majoritate clară în favoarea celui de-al doilea model: “Peste 120 de ţări s-au exprimat în favoarea propunerii noastre în cadrul dezbaterii. Şi de aceea cred că propunerea noastră este capabilă să obţină majoritatea în scrutin. Suntem încrezători în acest lucru.”

Şi totuşi trebuie purate încă multe lupte de convingere – atât la nivelul ambasadei ONU din New York, cât şi în capitalele ţărilor membre. Cancelarul Germaniei, Gerhard Schroeder, a desemnat de curând şi un politician din opoziţie în chestiunea reformei consiliului de securitate: Volker Rühe, cândva ministru al apărării şi acum preşedinte al Comitetului Parlamentar de politică externă, care dispune de contacte importante la Washington. Aceasta a fost, săptămâna trecută, şi prima – şi cea mai grea misiune pe care a primit-o. Aşadar nu mai este un secret faptul că guvernul SUA nu susţine ambiţiile Germaniei de a deveni membru permanent în ONU. Conform cotidianului “Washington Post”, secretarul american de stat - Condoleezza Rice - s-a exprimat chiar explicit, împotriva transformării Germaniei într-un membru permanent al ONU: „Americanii sunt inca deschişi: au declarat deocamdată doar că sprijină Japonia să devină membru permanent în ONU. Aceasta, însă, nu poate avea loc decât printr-o reformă care să aducă şi alte state noi. Aici poziţiile sunt deschise.”

Şi Rühe consideră de altfel bun faptul că americanii nu s-au hotărât încă: „În acest moment este important, cred eu, ca SUA încă o dată să aştepte şi să vadă care este opinia celorlalte ţări. Va fi foarte important pentru americani cât de mult sprijin vor acorda celor 4 state – Brazilia, India, Germania şi Japonia.”

SUA ar trebui să se aştepte ca grupa celor 4 ţări să poată întruni majoritatea de 2/3. În New York se spune că alte două membre permanente ale Consiliului de Securitate ONU – Franţa şi Marea Britanie - sunt deja convinse de beneficiile reformei Consiliului şi de primirea Germaniei ca membru cu drepturi depline. Şi Rusia dă semnale positive. Mai greu ar putea fi, însă, cu China, care are obiecţii mai ales împotriva Japoniei.

Conform celor 4 ţări, Africa va avea cel mai mult de câştigat de pe urma reformei Consiliului de securitate ONU. Un argument evident convingător este faptul că în Africa există în acest moment mai multe state care candidează pentru 2 noi locuri de membrii permanenţi în Consiliul de Securitate. Cele care par a avea cele mai multe şanse sunt Africa de sud, Nigeria şi Egipt. Uniunea Africană, la întâlnirea care va avea loc în iulie, vrea să aleagă dintre acestea doar 2 candidate.

Şi în estul Europei au crescut simpatiile pentru propunerea grupului celor 4 ţări, de când numărul mandatelor acoradte statelor care nu sunt membre permanente a fost sporit. Polonia a declarat deja că va sprijini activ acest model de dezvoltare.

Însă pentru o majoritate de 2/3 aceasta este fireşte încă prea puţin, deoarece graniţa “magică” se află la 128 de voturi.

Volker Rühe a declarat, in acest sens: „De aceea depinde acum de dezvoltarea în continuare, pentru a fi siguri că peste 128 de state sprijină această reformă a ONU. Dacă acest lucru nu va reuşi, atunci nu va exista nici o reformă – şi aceasta după 12 ani de discuţii. Ar fi de asemenea o ipotecă grea asupra adunării generale care va ave loc în tomană, de aceea trebuie evitată o asemenea situaţie.”

Ce se va întâmpla dacă “Momentum”-ul va hotărî, în cele din urmă, că nu Germania, ci o altă ţară din Europa va deveni membru cu drepturi depline în ONU? “Nu ne-ar plăcea, dar vom accepta acest lucru ca pe o hotărâre democratică. Cred, însă, că Germania – ca unul dintre cei mai importanţi contribuabili, ca unul dintre cei mai importanţi membri în misiunile de căpătâi ale Naţiunilor Unite – se bucură de un prestigiu care să-I asigure majoritatea de 2/3.” a spus Günter Pleuger.