Moldovenii - pesedisti incurabili: De ce e falsa afirmatia

Despre cum arata Moldova politica - in care intre periferie, adica organizatiile locale de partid, si centru relatia e pe structura unei vasalitati - am vorbit cu istoricul Dorin Dobrincu, prezent in piata din Iasi, cand Klaus Iohannis a fost tras de maneca de oamenii care nu mai erau dispusi sa asculte un discurs politicianist.

Dorin Dobrincu, dupa ce, imi amintesc, anul trecut, nici prim-ministrul, in acea vreme Viorica Dancila, nici presedintele Klaus Iohannis nu au mers la Iasi in 24 ianuarie, iata ca anul acesta Iasii au fost privilegiati. Totusi, ceva nu a parut ca se potriveste. Unde a fost inadvertenta?

Ca regula, 24 ianuarie a devenit un ritual oficial, o liturghie seculara, la care participa frecvent politicienii de la Bucuresti. Este ziua baii de multime la Iasi. Politicienii vor sa fie pe scena, sa fie vazuti, aplaudati, apreciati. Nu intotdeauna se intampla asa.

Presedintele Klaus Iohannis a fost prezent anul trecut la Iasi in dupa-amiaza zilei de 23 ianuarie, asadar, cu o zi inainte de manifestarea obisnuita. Atunci a oferit orasului o hartie prin care il declara "capitala istorica a Romaniei". Nu e nimic nou, altii l-au facut "oras regal". Sunt trucuri ieftine pentru a construi sau consolida prestigii, dar care nu aduc nimic nici orasului si nici Moldovei.

Premierul Viorica Dancila nu a fost la Iasi in 2019, cum nu a fost niciun ministru din guvernul de atunci. Pentru moldoveni nu a fost nicio pierdere.

Anul acesta s-a vazut, intr-adevar, o diferenta fata de anul trecut. Dar nu pentru ca in Piata Unirii din Iasi s-au aflat presedintele Iohannis, premierul Ludovic Orban, cativa ministri, secretari de stat si parlamentari mai cunoscuti sau obscuri, primarul Iasului, presedintele Consiliului Judetean Iasi, diversi politicieni marunti, ci pentru ca s-a vazut publicul, pentru ca reactia oamenilor a fost diferita.

Pentru ca ati intrebat de inadvertenta, impresia mea este ca multi dintre politicienii romani nu au inteles nimic din ce s-a intamplat in acesti ani in Romania. Sute de mii de oameni au iesit de bunavoie pe strazile oraselor in anii 2017-2019, zeci de mii au facut acelasi lucru la Iasi, pentru apararea statului de drept.

Oamenii nu l-au votat pe Iohannis, nu i-au votat pe reprezentantii PNL pentru ca sunt extraordinari. Pentru ca nu sunt. Ei au cules in buna masura eforturile a sute de mii, a milioane de oameni care s-au saturat de PSD, care au stat in frig, in ploaie sau in soare pentru a apara statul de drept, justitia, care au aratat ca spatiul public nu este doar al politicienilor inregimentati in partide osificate, ci si al lor, al cetatenilor.

Aceiasi oameni au asteptari de la guvernanti, vor sa vada ca se pun in practica promisiunile, vor sa vada autostrazile, spitalele de urgenta, vor sa vada buna guvernare, nu exercitii de imagine.

Oamenii asteapta mai putine discursuri politicianiste si mai multe lucruri clare, mai multa responsabilitate. Cand livrezi discursuri politicianiste, trebuie sa te astepti la dezaprobare din partea publicului.

Am observat in discursul presedintelui, o data, sintagma asta de Mica Unire, pe care Lucian Boia o contesta. Ce ascunde aceasta sintagma? E de evitat? Ii deranjeaza pe moldoveni, ii pune pe locul doi, dupa Transilvania (referinta e la Marea Unire, serbata la 1 Decembrie)?

Cu referire la ceea ce s-a intamplat in ianuarie 1859, multi folosesc sintagma "mica unire", si politicieni, si oameni obisnuiti, ba chiar si istorici care se pliaza repede pe discursul oficial. In contrapartida, ceea ce a fost in decembrie 1918 a devenit "marea unire".

Ei bine, formulele sunt nu doar neinspirate, ci si inexacte.

Reamintesc ca, in ianuarie 1859, Moldova si Valahia, doua state autonome aflate sub suzeranitate otomana, au format Principatele Unite. Era vorba de o confederatie. Abia in 1862 s-a virat spre un centralism tot mai accentuat, dupa modelul din Franta lui Napoleon al III-lea. In anii 1860 s-a impus si numele Romania, chiar daca tara s-a declarat independenta abia in 1877 si a fost recunoscuta international in 1878.

Acestea sunt bazele statului roman, nu altele.

In Vechiul Regat a existat o competitie politica si simbolica intre Moldova si Muntenia. De asemenea, la sfarsitul secolului XIX-inceputul secolului XX, in imaginarul politic si istoric romanesc a aparut ceva asemanator in legatura cu Basarabia si Transilvania (in sens larg), revendicate de unele cercuri culturale, apoi politice.

Asta s-a vazut bine in contextul dezbaterii interne dinaintea intrarii Romaniei in Primul Razboi Mondial, cand argumentele in favoarea Transilvaniei au contat mult mai mult la Bucuresti decat cele in favoarea Basarabiei.

Adaugati peste toate acestea ce s-a intamplat in timpul national-comunismului, cand constiinta istorica a fost remodelata intr-o maniera care s-a perpetuat dupa 1989, iar in datele sale principale, ba si in multe detalii a ramas neschimbata pana astazi.

In privinta raportarii contemporanilor nostri la 1859, respectiv 1918, pentru multi orice este "mic" nu poate sta pe picior de egalitate cu ceva ce este "mare". Alegerea zilei de 1 Decembrie ca zi nationala a Romaniei a accentuat trecerea zilei de 24 ianuarie in plan secund.

Pentru orice istoric care nu este capturat de discursul canonic, este evident ca 1 Decembrie 1918 nu ar fi existat fara 24 ianuarie 1859. In cel din urma caz e vorba de unirea principatelor extracarpatice/unirea principatelor romane, putem sa spunem cum vrem, dar in niciun caz nu e vorba de "unirea mica".

Mai am o observatie, care s-ar putea sa fie incomoda pentru unii. Desi nedorita, a aparut un fel de tendinta de evacuare simbolica a moldovenilor din proiectul statal la care contributia lor a fost decisiva, impreuna cu cea a muntenilor.

Dincolo de faptul ca politicienii centrali vin la Iasi in ziua de 24 ianuarie, Bucurestiului pare sa-i fie, de fapt, indiferent ce se intampla in capitala Moldovei. Spun aceasta gandindu-ma ca, in aceasta zi, o manifestare de amploare are loc doar la Iasi, iar una de dimensiuni reduse la Focsani.

In restul tarii sunt doar simpozioane festiviste, repetate in fiecare an, cu cliseele binecunoscute ("istoria de parastas", potrivit formularii lui Vlad Georgescu), care intereseaza un public extrem de subtire, aproape mereu acelasi.

AICIcititi interviul integral cu Dorin Dobrincu pe Ziare.com