Moldova, restanţieră la capitolul incluziunii persoanelor cu handicap

În timp ce satele moldoveneşti arată ca după război - pustii şi cu infrastructura distrusă - demnitarii adună bogăţii neproporţionale cu veniturile pe care le au.

Aflat mai mulţi ani în misiune la Chişinău, unul dintre diplomaţii europeni a înţeles misterul sărăciei moldovenilor, iar la încheierea mandatului a vorbit despre aceasta fără ocolişuri. La despărţire, fostul şef al Delegaţiei UE în Republica Moldova, Dirk Schuebel, a menţionat: „Ţara voastră nu este săracă. Când bunurile se vor distribui în mod onest, deci când se va sfârşi corupţia, bunăstarea cetăţenilor va spori considerabil”.

În Moldova se vinde şi se cumpără tot, dacă tranzacţia presupune şi comisioane pentru demnitari. De zeci de ani, periodic, este pusă în pericol securitatea naţională prin tranzitul de deşeuri radioactive în condiţii suspecte, în baza unor acorduri ţinute departe de presă.

Recent s-a mers şi mai departe. Anumite persoane care, în virtutea unui algoritm politic, au ajuns în funcţii înalte, au semnat acorduri ce permit marilor companii farmaceutice să testeze medicamente noi pe bolnavii psihici din Moldova.

Comisioane criminale

Cazul a ieşit la iveală recent prin gura unui medic ai cărui bunici, în perioada sovietică, au fost băgaţi cu forţa în ospicii şi folosiţi pe post de cobai. Nu a crezut că aşa ceva se poate întâmpla şi în secolul al XXI-lea.

Sub presiunea presei, ex-ministrul Sănătăţii (actualmente deputat, şef al Comisiei de sănătate) Vladimir Hotineanu a recunoascut că a autorizat administrarea medicamentelor necertificate bolnavilor de la spitalul de psihiatrie în perioada când deţinea funcţia de ministru. Într-un răspuns la o interpelare a deputatului Grigore Petrenco, conducerea Ministerului Sănătăţii se justifică şi precizează că „studiile clinice sunt făcute cu acordul pacienţilor”, dar uită că bolnavii de la psihiatrie nu au discernământ.

L-am întrebat pe Vladimir Hotineanu dacă s-a ţinut cont de aceasta şi ne-a răspuns din mers: „Bolnavul mental îşi are tutelă. Este cadrul legal”. Apropo, directorul spitalului de psihiatrie din Chişinău este Mihail Hotineanu, rudă apropiată cu fostul ministru al Sănătăţii. Vladimir Hotineanu a menţionat că Moldova a fost inclusă de Consiliul Europei în lista țărilor de testare: ”Noi trebuie să fim mândri că unele clinici de la noi, nu toate, au fost incluse de Consiliul Europei în procesul de testare”, a spus Hotineanu.

Acum doi ani, când la cârma Ministerului Sănătăţii era Vladimir Hotineanu, autoritatea condusă de el şi spitalul de psihiatrie au semnat un acord cu o firmă de testare a medicamentelor din România. În 2010 şi 2011, la spitalul de psihiatrie Costiujeni pe seama a 209 bolnavi de schizofrenie au fost testate trei medicamente. Cercetările clinice au fost contractate de o companie din România, care reprezenta interesele unei firme farmaceutice engleze. “Le-am respectat confidenţialitatea, acordul personal, acordul rudelor”, ne-a spus prim-vicedirectorul Spitalulul clinic de psihiatrie, Valentin Oprea.

Un alt medic din acelaşi spital, care a solicitat anonimatul, susţine, însă, că "deseori, pacienţii nici nu citeau hârtiile acelea. Li se spunea verbal că prin semnătură îşi asumă angajamentul că se vor comporta frumos, iar după ce le erau administrate pastilele, ca răsplată, li se permitea să fumeze şi să stea la balcon”. Nu am reuşit să vedem nici un acord semnat de pacienţi, acestea fiind confidenţiale.

Culmea, pacienții trataţi timp de patru luni cu medicamente necertificate au fost plătiţi de Compania Naţională de Asigurări în Medicină (bani publici). Spitalul de psihiatrie a primit din partea CNAM câte 6000 de lei (echivalentul a 370 euro) pentru fiecare pacient. "Echipele noastre de control o să investigheze acest caz. Pacientul nu poate fi spitalizat de dragul altor activităţi, decât pentru tratament", susţine Ghenadie Damaşcan, şef de direcţie la CNAM.

Statistici şi legislaţie

Republica Moldova a semnat Convenţia privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi la 30 martie 2007 şi a ratificat-o prin Legea nr. 166 din 09.07.2010. Protecţia persoanelor cu dizabilităţi în Republica Moldova este reglementată de Constituţie. Prin art. 51, Legea Supremă garantează expres protecţia persoanelor cu dizabilităţi, care “beneficiază de o protecţie specială din partea întregii societăţi. Statul asigură pentru ele condiţii normale de tratament, readaptare, învăţământ, instruire şi integrare socială''. În art.47, se menţionează că ,,statul este obligat să ia măsuri pentru ca oricare om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătate şi bunăstare lui şi familiei lui, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale. Cetăţenii au dreptul la asigurare în caz de invaliditate în urma unor împrejurări independente de voinţa lor''.

Protecţia drepturilor persoanelor cu dizabilităţi este prevăzută de un număr mare de legi şi acte normative, care prevăd respectarea mai multor drepturi, stabilesc şi dezvoltă sistemul de protecţie socială, garantează şi asigură protecţia persoanelor aflate în dificultate. Deci, la capitolul teoretic, Moldova este cu actele în regulă. Realitatea este însă cutremurătoare.

În Moldova, numărul persoanelor cu dizabilităţi severe care au nevoie de asistenţă permanentă depăşeşte 8.000. Abia în 2013, persoanele cu dizabilităţi severe au obţinut dreptul de a beneficia de ajutorul unui asistent plătit de stat. Dar asta doar la nivel teoretic, pentru că Guvernul nu a prevăzut pentru aceasta nici un ban. A lăsat soluţionarea acestei probleme pe seama autorităţilor locale. Dacă ar fi respectată această prevedere, asistentul ar urma să primească 600 de lei moldoveneşti (echivalentul a 36 de euro). Cu aceşti bani, în Chişinău poţi cumpăra 4 kg de carne.

În total, în Republica Moldova sunt la evidenţă peste 170000 de beneficiari de pensii de invaliditate, numărul copiilor afectaţi fiind de 13000. Cuantumul mediu al pensiei de invaliditate constituie în Moldova aproximativ 800 de lei (echivalentul a 50 de euro).

În Republica Moldova activează 47 de şcoli speciale şi cămine pentru persoane cu dizabilităţi şi 300 de asociaţii obşteşti care acordă ajutoare persoanelor cu dizabilităţi, majoritatea fiind finanţate de organizaţii străine. Directorii acestor asociaţii se tem că finanţarea s-ar putea încheia la un moment dat.

„Ce se va întâmpla atunci când nu vor mai fi proiecte sau granturi. Noi am văzut experienţa organizaţiilor din România şi Polonia. Atunci când fondurile europene au început să fie închise, multe asociaţii fie au început să fie subvenţionate de stat, fie s-au închis”, spune Igor Meriacre, preşedintele asociaţiei „Motivaţie”.

Alternativa ar fi trecerea la autogestiune, ceea ce înseamnă implicarea persoanelor cu dizabilităţi în procesul de producere:

„Noi ne-am gândit la o activitate agricolă. Şi nu a fost o mare problemă se ne axăm pe o crescătorie de iepuri. (...) La Comrat a fost dezvoltată o idee care cred că are perspectivă – un atelier de confecţionare a hainelor tradiţionale”.

Mită pentru gradul de invaliditate

Persoanele cu handicap şi rudele lor sunt nevoite să treacă printr-o procedură umilitoare pentru obţinerea gradului de invaliditate. Nu puţine sunt cazurile când reprezentanţii consiliilor teritoriale pentru determinarea dizabilităţii cer mită pentru eliberarea certificatului de dizabilitate. Reieşind din datele Centrului Naţional Anticorupţie, mărimea mitei variază între 2000 şi 5000 de lei (125 şi 315 euro) în funcţie de grad (I, II, şi III).

Pe de altă parte, tot din cauza corupţiei, în Moldova poţi să obţii un certificat de invalid fiind perfect sănătos. De ani de zile se vorbeşte despre existenţa mafiei în sistemul controlului vitalităţii. Factorii de decizie fac bancuri pe seama acestei situaţii: “Moldovenii cu grade de invaliditate obţinute ilegal culeg portocale prin străinătate”.

Dacă eşti invalid în Moldova, beneficiezi de mai multe înlesniri, cum ar fi cele legate de plata spaţiului locativ şi a serviciilor comunale, de asistenţă medicală gratuită, primeşti pensie de invaliditate. Invalizii de gradul I şi II au dreptul de a călători gratuit cu toate tipurile de transport local de pasageri. Aceştia profită de o reducere de 50% a costului biletului de călătorie în cadrul rutelor interne cu transportul aerian, feroviar şi auto.

S-a schimbat legea

Pentru că s-au înmulţit cazurile de corupţie, anul acesta au fost desfiinţate gradele de invaliditate. Oamenii cu dizabilităţi şi nevoi speciale urmează să fie reevaluaţi de o comisie naţională specializată, care le propune programe individuale de reabilitare şi reincluziune socială. În acest scop a fost creat Consiliul Naţional pentru Determinarea Dizabilităţii şi Capacităţii de muncă.

“Prin această nouă structură ne vom ocupa atât de copii cât şi de persoanele cu dizabilităţi, vom avea angajaţi cadre medicale, asistenţi sociali şi pedagogi. Fiecare persoană va avea parte de un plan individual de recuperare a sănătăţii. Avem o listă de maladii ireversibile şi irecuperabile, astfel încât să nu mai chinuim oamenii să fie reevaluaţi an de an“, a spus ministrul Muncii, Valentina Buliga.

Copiii cu dizabilităţi, izolaţi... bătuţi

Conform datelor UNICEF, aproape 6.000 de copii cu dizabilităţi din Moldova nu au acces la educaţie. Şcolile nu sunt dotate adecvat necesităţilor acestor elevi şi nici societatea nu este pregătită pentru integrarea copiilor cu nevoi speciale. Doar 2% din copiii cu dizabilităţi spun că au prieteni cu care comunică.

Maxim, de 18 ani, a fost de acord să ne însoţească într-un experiment pe străzile Chişinăului. În capitala Republicii Moldova, maxi-taxiurile opresc numai dacă sunt oprite de pasageri, pentru îmbarcare. Timp de 30 de minute cât a stat cu mâna întinsă nu s-a oprit nici un maxi-taxi, deşi unele erau aproape goale. Maxim crede că şoferii îl ignoră deoarece se tem că el va cădea la îmbarcare:

„Eu nu ştiu de ce fac asta. Poate că se tem că voi cădea. E responsabilitate totuşi”.

I-am ajuns din urmă pe şoferi la staţia finală şi i-am rugat să-şi explice gestul. Şi iată ce răspunsuri am primit:

„Eu nu l-am văzut. Înţelegeţi? Nu l-am văzut pe băiat şi gata. Ce vreţi de la mine? (...) La staţie?.. Venea troleibuzul din urmă şi m-a împins troleibuzul. (...) Mă grăbeam şi nu l-am observat. Eu mă uit în oglindă în partea asta – nu mă uit acolo. (...) Mai venea unul din urmă. Ce numai eu sunt pe rută?”.

Potrivit datelor UNICEF, 41% dintre părinţii moldoveni şi 50% dintre profesori nu ar accepta ca elevii cu nevoi speciale să fie integraţi în şcoli obişnuite. Nici în şcolile speciale nu au parte de prea multă milă. Un scandal-monstru a fost declanşat recent de un muncitor care lucra la reperaţia internatului pentru copii cu deficienţe mintale din Orhei. Nemaisuportând bătăile, copiii i s-au plans de ceea ce li se întâmplă, iar muncitorul a filmat conversaţia cu ei cu telefonul mobil. Iată fragmente transcrise din dialogul filmat.

- Pe Dima îl ucideau, pe Dima.

- Şi cum îl băteau?

- Cu picioarele îl ucideau, cu picioarele.

- Dar de ce?

- Nu ştiu. Cu pumnul în spate, în ochi, cu lopata în cap.

- Cu lopata în cap îl loveau?

- Da.

Luiza Artiomenko, logoped la internatul din Orhei, susţine că zilnic copiii sunt somaţi să muncească şi alimentaţi cu resturi:

„Mie dădacile mi-au spus că, ieri, în supă, s-au găsit foarte mulţi viermi. Copiii nu văd. Ei mănâncă ceea ce le dau. Ei nu conştientizează că acela-i vierme. Copiii sunt brutalizaţi, sunt bătuţi, mai ales copiii mari”.

Directoarea internatului susţine că toate acestea sunt aberaţii. Anterior, într-un reportaj televizat difuzat în martie anul trecut, copiii internatului din Orhei au fost filmaţi cu camera ascunsă în timp ce stăteau închişi zile întregi în WC-ul şcolii, fără apă şi fără mâncare.

Potrivit datelor ministerului Educaţiei, în Moldova sunt peste 16000 de copii cu dizabilităţi. Părinţii care aleg să-şi dea copiii la şcolile din comunitate au de înfruntat o sumedenie de bariere: accesul propriu-zis în instituţie, refuzul directorilor de a-i şcolariza şi lipsa unor programe speciale de instruire. În aceste condiţii, mulţi copii cu nevoi speciale ajung la maturitate analfabeţi. În imposibilitatea de a obţine studii, şi, implicit, o meserie, majoritatea acestora depind tot restul vieţii de ajutoarele sociale.

Analizele financiare, efectuate în cadrul proiectelor de reformare a sistemului rezidenţial relevă că, în fiecare an, pentru întreţinerea unui copil cu nevoi speciale în instituţiile speciale se cheltuiesc cel puţin 20-30 de mii de lei (1250 - 1870 euro), cea mai mare parte revenind cheltuielilor salariale şi întreţinerii clădirilor.

Cheltuielile generale calculate pentru întreţinerea unui elev în instituţiile rezidenţiale sunt de 2-3 ori mai mari decât cele pentru copiii aflaţi în casele de tip familial şi de 5-6 ori mai mari decât cele pentru elevii din instituţiile de învăţământ general.

Specialiştii spun că statul nu are o politică eficientă de gestionare a banilor destinaţi copiilor. În opinia lor, sumele enorme care se cheltuie pentru întreţinerea copiilor în instituţiile speciale ar trebui readresate părinţilor. Asta pentru a evita următoarea situaţie: copilul revine în familie la 18 ani din şcoala specială, dar e străin şi pentru familie, şi pentru comunitate.