Mihai Ghimpu: Moscova a schimbat tancurile cu partidele politice

Deutsche Welle: Ați trecut puntea, Republica Moldova are un președinte ales. Ce viitor mai are Alianța pentru Integrare Europeană?

Mihai Ghimpu: Același viitor. Depinde de noi. Sigur că e un plus, alegerea președintelui. Asta înseamnă că am evitat alegerile anticipate și avem stabilitate politică. Avem posibilitatea de a ne concentra pe promovarea reformelor. Nu poți face reforme între sau în preajma alegerilor anticipate, a campaniei electorale. Sper să ne împăcăm toți cu faptul că președintele este ales. Reformele trebuie să le facem noi, cei care ni le-am asumat, când am semnat actul guvernării. Domnul președinte rămâne doar să ne sprijine în realizarea acestor obiective.

DW: Până la urmă, Alianța nu a fost doar o alăturare conjuncturală de formațiuni politice?

Mihai Ghimpu: Alianța s-a format în baza unor înțelegeri, a unui program. Întotdeauna e o conjunctură: conjunctura politică a fost favorabilă și aceste partide au avut suficiente voturi pentru a se forma Alianța. Cetățenii ne-au votat și noi purtăm răspunderea în fața lor.

DW: Există posibilitatea ca pe viitor Moldova să nu mai ajungă în situația în care parlamentarii să nu fie în stare, atâta amar de vreme, să desemneze un președinte? Pregătiți o reformă constituțională?

Mihai Ghimpu: În programul de guvernare este prevăzută adoptarea unei noi constituții. Mai exact, vrem actuala constituție într-o nouă redactare, adaptată la standardele europene, plus schimbarea mecanismului de alegere a președintelui, de la 61 de voturi la 51, în cazul în care se rămâne la republică parlamentară. Competențele guvernului și ale președintelui parlamentului sunt mai mari decât cele ale șefului statului. Nu e normal ca un guvern care își asumă actul guvernării și poartă cea mai mare răspundere să se aleagă cu 50 plus 1 din voturi în vreme ce președintele, cu atribuții reduse, cu 61.

DW: Alegerea directă de către electorat a președintelui ar fi în avantajul Republicii Moldova?

Mihai Ghimpu: Depinde de cine este ales. Depinde de cetățeanul care obține o funcție în urma votului celorlalți cetățeni. Poți să nu ai puterea pe care ți-o conferă alegerea populară și să faci ce vrei în stat, așa cum a făcut Vladimir Voronin când a fost președintele republicii, conducând prin guvern și prin parlamentul în care a avut majoritatea obținută în urma votului cetățenilor. Poți să fii un președinte cu atribuții constituționale reduse dar să faci lucruri mult mai bune în democratizarea instituțiilor – reforme, presă liberă, justiție independentă. Totul depinde de om, de modul în care percepe el democrația: ca o putere cu care a fost învestit în beneficiul oamenilor sau pentru a se face el mai mare și mai tare.

Noi am avut doi președinte aleși de către cetățeni (Snegur și Lucinschi) și două mandate pe care Voronin le-a obținut ales de parlament fiind – iar acum al treilea, pe domnul Timofte. Nici într-un caz, nici într-altul nu am avut stabilitate. De aceea cred că depinde mai mult de om, nu de modul în care este ales. Poți aduce democratic la putere, prin votul cetățenilor, un viitor dictator. La noi este o vorbă: dacă vrei să cunoști un om, oferă-i funcții.

Suntem în tranziție de la un stat totalitar, unde am avut o cu totul altă educație, iar oamenii care au condus în perioada totalitară sunt departe de a pricepe democrația.

DW: Deși sunt destui tineri care s-au afiliat Partidului Comuniștilor.

Mihai Ghimpu: Da, din păcate. Cred că la bază sunt două motive: nostalgicii după Uniunea Sovietică, vorbitori de limba rusă și, respectiv, oportuniștii. Nici Voronin nu e comunist. Un comunist trebuie să rămână pe veci cu proletariatul; or, el a devenit miliardar. Au folosit, pur și simplu, nemulțumirea maselor, după ce republica a fost condusă tot de către comuniști treziți peste noapte democrați. Abia de acum sunt la putere oameni care nu vin din nomenclatura comunistă sovietică. Dacă vom fi deștepți și ne vom realiza pe deplin mandatul se va putea face o comparație între o guvernare democratică și una funcționând în baza ideologiei comuniste.

Cunosc, însă, și oameni din perioada sovietică – secretari de partid din anii ‘80 - care au aderat la valul nostru de renaștere națională, pe când la unii democrați de astăzi se vede cu ochiul liber...

DW: Se poate vorbi și despre dezertorii din Partidul Comuniștilor – tovarășii dumneavoastră de vot întru alegerea noului președinte - ca despre niște contributori la renașterea națională?

Mihai Ghimpu: Nu. Ăștia sunt oportuniști. Ieșirea lor a fost nu pentru a fi ales șeful statului ci pentru ca eu să nu devin președinte al Parlamentului. Ceea ce nu convenea nu doar în plan intern dar nici în plan extern unora.

DW: La ce vă referiți când spuneți de „plan extern”?

Mihai Ghimpu: Moscova este foarte nemulțumită de politica pe care am promovat-o. Este cunoscută atitudinea Moscovei față de Iușcenko și Saakașvili. Moscova vrea oameni care să nu spună adevărul, care să plece capul. Nu își mai promovează interesele prin tancuri ci prin partide politice.

DW: Vorbind despre Moscova: Dmitri Rogozin este noul emisar al Kremlinului pentru Transnistria. Un negociator dur, o mână de fier a Kremlinului peste Moldova.

Mihai Ghimpu: Poate că pentru o vreme va fi mai subtil, mai atent. Dar peste un timp va fi clar: numirea lui este în scopul exercitării de presiuni ca Republica Moldova să adere la uniunea vamală Rusia – Belarus – Kazahstan (și, mai apoi, folosind această criză europeană și mondială, Moscova încearcă să creeze uniunea euro-asiatică). În cazul în care nu vom accepta, ne vor șantaja: dacă nu vreți, vom accepta Transnistria ca parte componentă a acestei uniuni vamale. Deși o uniune vamală înseamnă circulația mărfurilor și nu știu cum o vor face fără Ucraina. O să vedem. Eu știu, însă, că nu a venit cu interese bune ci pentru ca să ne pună în genunchi.

DW: Să ne așteptăm la noi tensiuni pe malul stâng al Nistrului?

Mihai Ghimpu: Sigur. Dacă își mențin în continuare armata și munițiile cu care au ocupat acest teritoriu, inclusiv în cetatea lui Ștefan cel Mare, la Tighina, este clar că Federația Rusă nu vrea să se împace cu gândul că noi suntem independenți – cu toate că ne-a recunoscut – și că noi, de unii singuri, ne putem hotărî soarta. Vrem cu România sau vrem cu Rusia – dar noi să decidem. Și sunt deranjați că în Republica Moldova se aude tot mai des vocea unioniștilor. Asta îi deranjează. Înțeleg că Rusia pierde, cu orice an care trece, pentru că, între timp, cresc generațiile care studiază și cunosc adevărul. Și devine tot mai greu să îi manipulezi.