#MeTwo: German, dar nu destul de german?

Jurnalistul și artistul Michel Abdollahi răspunde mai nou cu ”Iran”, la întrebarea referitoare la proveniența sa, pentru a simplifica lucrurile. 

Cabaretista Idil Baydar este mereu ”migrantizată”. Nu a emigrat niciodată. Drumul său către Germania a fost unul foarte scurt, așa cum o spune întotdeauna în programul ei de scenă: ”Din uterul mamei, până afară”. 

Iar cântăreața Y'akoto crede că termeni ca ”identitate” sau ”țară de origine” sunt depășiți în lumea digitală și globalizată în care trăim și că ar fi nevoie de o resetare de mentalitate. 

Cei trei ne-au povestit despre dezbaterea #MeTwo și ce înțeleg ei prin ”acasă”, ”identitate” și ”Germania”.

Michel Abdollahi

"Politica noastră nu a făcut absolut nimic spre a combate rasismul la noi, în Germania"

Michel Abdollahi face poetry slam, este moderator TV, jurnalist și artist de scenă. S-a născut la Teheran în 1981 și a venit în Germania la vârsta de 5 ani. Este activ din anul 2000 pe scena poertry slam din Germania și Europa. Este fondatorul label-ului ”Lupta artelor” (Kampf der Künste), considerată cea mai mare platformă pentru poetry slam și literatură de scenă din Europa. În 2015 i s-a decernat premiul Deutscher Fernsehpreis (Premiul German pentru Televiziune), iar în 2017 premiul Gustaf Gründgens. El însuși se consideră germano-iranian și mai ales hamburghez convins. 

”Pentru mine, acasă înseamnă, de fapt, acolo unde îmi este patul, iar patul meu se află deocamdată în Hamburg. Mai am însă un pat în Iran, unde dorm, când mă aflu acolo. Dar Germania înseamnă pentru mine acasă. Acolo mă simt cel mai bine.

Iranul este pentru mine locul de unde provin. Iranul este parte a culturii mele, parte din inima mea. Este, de asemenea, locul  pe care îl cunosc bine, unde mă simt foarte bine, dar unde nu mai trăiesc. Nu mai fac parte din acea societate, dar reprezintă totuși parte din identitatea mea. Identitatea se poate schimba, se poate adapta, este flexibilă și are multe fațete. Nu există o singură identitate”.

"Doare când unii spun 'Fă-ți treaba în țara ta!'"

”Există rasism în Germania, lucru pe care îl știm cu toții. Toți 'migranții' știu că există o formă subtilă de rasism în viața de zi cu zi și o formă de rasism extrem, oribil. Eu trăiesc rasismul în fiecare zi. Ajunge să arunci o privire pe paginile mele de Facebook și Twitter. Acum, se vorbește în sfârșit despre asta. Oamenii povestesc despre experiențele lor, însă unii reacționează, spunând: 'Este totul numai în imaginația voastră', sau 'Întoarce-te la tine acasă'. Îmi pică foarte greu.

Politica noastră nu a făcut absolut nimic spre a combate rasismul la noi, în Germania. CSU, unul dintre partidele de la guvernare, face în fiecare zi câte ceva în plus, astfel încât oamenii să-și exprime tot mai tare sentimentele rasiste.

De la dezbaterea #MeTwo nu aștept, de fapt, nimic! Rasismul nu va dispărea. Totuși, o sensibilizare ar fi de dorit: Ca profesorul să se simtă vizat și să-și spună: 'La naiba, eu eram profesorul care a râs ironic atunci când Cem Özdemir (N. red.: șeful partidului Verzilor Ecologiști din Germania) și-a exprimat dorința de a urma liceul’.

Nu e nevoie să vorbim despre oamenii care știu că sunt rasiști. Dar cei care fac astfel de comentarii fără să-și dea seama ar trebui să realizeze acum cât sunt ele de dureroase și influente”.

Idil Baydar alias Jilet Ayse

"M-am născut aici, nu sunt migrantă, dar sunt mereu migrantizată” 

Idil Baydar s-a născut în 1975 la Celle, în Saxonia Inferioară. Este actriță și cabaretistă. Perioada școlii și-a petrecut-o într-un internat Waldorf. Părinții ei sunt emigranți turci. Idil Baydar a devenit cunoscută pe YouTube, prin personajul Jilet Ayse, o turcoaică de 18 ani din cartierul berlinez Kreuzberg. Pentru crearea acestui personaj s-a inspirat din activitatea sa ca asistent social într-o școală din Berlin, unde a putut observa cum sunt tratați elevii migranți în școlile germane. Idil Baydar își confruntă publicul prin personajul Jilet Ayse cu prejudecățile față de migranți.

”Îmi dau seama că la nivel politic nu există nicio dorință de a combate rasismul din viața de zi cu zi. Mai există câte un proiect reprezentativ de combatere a rasismului, dar nu există niciun interes față de o schimbare reală, de găsire a unei definiții pentru atitudinea rasistă sau de pedepsire a acesteia.

Dacă mă duc aici la poliție și spun că am fost discriminată sau tratată în mod rasist, nu mă bagă nimeni în seamă.

Germania este pentru mine locul în care trăiesc și în care mai pot încă să trăiesc. Pentru cât timp, nu se știe. Depinde totul de direcția în care vor merge lucrurile aici. Deja mă gândesc la variantele pe care le-aș avea în cazul în care partidul Alternativa pentru Germania (AfD) și atitudinea extremistă de dreapta câștigă un Status Quo”.

"M-au eliminat din această societate"

”Mai nou mă retrag din toată această dezbatere referitoare la apartenență. Mă simt, la fel ca Idil, om. Și am alte așteptări de la mine decât o simplă apartenență la o naționalitate. Nici când eram copil nu simțeam că trebuie să fiu neapărat germană, pentru că oricum eram, de facto. Diferențierea și catalogările au apărut la maturizare. Sunt o persoană mereu 'migrantizată'. Sunt eliminată din această societate. M-am născut aici. Sunt o elevă Waldorf - am învățat la internatul Waldorf - cinci, șase ani. Mai multă socializare germană decât asta nu există. Nici nu mai permit în ultimul timp să fiu catalogată ca germană. Sunt străină cu pașaport nemțesc! Nu vreau să fiu în situația ca cineva să-mi spună cât de germană sunt. Cetățenii emancipați nu lasă ca identitatea lor să fie definită de altcineva. Identitatea mi-o definesc singură.”

Y'akoto

"German sau non-german? Conceptul este depășit"

Y'akoto, cu numele oficial Jennifer Yaa Akoto Kieck, s-a născut în anul 1988 la Hamburg. Tatăl compozitoarei și cântăreței de muzică soul este originar din Ghana, iar mama din Germania. A crescut în Ghana până la vârsta de 11 ani. Apoi, familia s-a mutat înapoi la Hamburg. A publicat trei albume. În cântecele ei este vorba despre neregulile sociale, concret despre rasism și despre subiecte legate de refugiați. În prezent trăiește în Hamburg și Paris.

”Ce înseamnă să fii 'german' sau 'non-german'? Consider că acest concept este depășit și demodat într-o societate globalizată. Dar în Germania ești aproape obligat să te identifici cu o țară, o cultură sau un pașaport, ceea ce mi se pare total agasant, pentru că acest lucru pune piedici evoluției unei societăți. Este și foarte jignitor față de oamenii care au două identități și le trăiesc pe ambele”.

"N-o să mă chinui să aparțin de ceva"

Când m-am înscris la școală în Germania, la 12 ani, și când mă necăjeau copiii germani, nu am mai încercat să mă împrietenesc cu ei. Mi-am căutat prieteni la fel ca mine și am făcut ce am putut mai bine. Așa mi-am creat și prima formație de muzică, la 15 ani. N-o să mă chinui să aparțin de ceva. Dar cred că aceasta este greșeala pe care o fac multe persoane bi-culturale: se consumă până la boală, ca să se integreze în acest sistem german. 

Este bine că se mișcă acum ceva prin această dezbatere #MeTwo. Dar pasul următor este mult mai important: să luptăm pentru această cauză sistematic, dar și științific. Să se vorbească și să se învețe în școli despre rasism. Să avem parte de training intercultural chiar de la grădiniță. Pentru că este o realitate faptul că lumea se amestecă tot mai mult - nu se poate opri acest proces.