Matrioşka crizelor

Criza refugiaţilor riscă să se prefacă într-una de stat, în speţă de autoritate a statului german. Reprezentanţii săi de frunte ceruseră stăruitor, după atentatele comise la Paris de islamişti, parţial infiltraţi şi ei, pe aceiaşi rută, să se evite orice asociere a subiectului, sensibil, al migraţiei, cu cel al terorismului. Revendicarea era, politic, firească. Anterior Germania se arătase incapabilă să-şi controleze frontierele.

Responsabilii ar fi vrut să disocieze teme extrem de încărcate, emoţional. Nu s-a putut şi nu este posibil. Căci, după reţinerea jihadistului căutat de autorităţile algeriene pentru apartenenţă la statul islamic s-a confirmat că extremiştii califatului se folosesc fără nici un fel de jenă sau reţineri de afluxul de refugiaţi şi de migranţi, spre a se strecura în ţările vesteuropene şi a lua cu asalt noi „obiective moi”.

La rândul ei, incapacitatea executivului berlinez de a gestiona în mod suveran situaţia a amplificat o altă criză internă, una a încrederii în establishment, în conducerea politică, în democraţie. Sondaje de opinie recente relevă că, „din cauza nerezolvării pe făgăduita cale europeană a problemei migraţiei, degradarea imaginii cancelarei ia proporţii rapid”, afectând şi Uniunea Creştin-Democrată, principalul partid guvernamental german, sublinia, vineri, ziarul berlinez Die Welt. Profită, evident, nu stânga social-democrată, ci populismul dezlănţuit.

Dar ar fi naiv să se creadă că actuala criză de încredere în elite şi deficitele securitare ar privi doar Germania, vestul sau Europa. Avem de-a face, e limpede, cu o criză mondială. O alimentează, fireşte, intens, conflictul sirian. Care, la rândul lui, e hrănit de factori diverşi, aranjaţi, parcă interminabil, într-o Matrioşkă de dimensiuni universale. În inima ei se ascunde păpuşica revoluţiei islamiste. O înghite conflictul sunito-şiit, întreţinut de rivalitatea politică regională dintre Arabia Saudită şi Turcia, pe de o parte şi Iranul susţinut de ruşi, pe de alta.

Urmează păpuşa Europei, receptacolul valurilor succesive de refugiaţi, un continent a cărui conducere de la Berlin şi din Bruxelles chiar pare a crede că, plătindu-i pe turci şi pe alţi vecini ai Siriei şi implorându-i pe ruşi, ar putea aplana criza. În fine, suprapusă lor e versiunea finală din această Matrioşkă universală. E reaprinsul război rece. E confruntarea globală dintre vest şi o Rusie putinistă care încearcă, prin forţă, propagandă, expansiune militară şi o ideologie antiliberală, antidemocratică şi antioccidentală să-şi redobândească statutul de superputere.

Dat fiind eşecul conferinţei de la Geneva, provocat de Rusia şi de regimul de la Damasc, în frunte cu satrapul Moscovei, Assad, cel susţinut de iranieni şi de gruparea teroristă şiită, Hizbollah, conflictul sirian se va perpetua. Naufragiul conferinţei, previzibil, convine de minune celor două tabere care ar avea de pierdut de pe urma unor tratative fructuoase. Ruşii mizează pe soluţionarea militară a conflictului, de care Damascul şi Moscova speră şi par să se apropie cu pas grăbit.

În ce-i priveşte, cu teroriştii statului islamic nu vor să stea de vorbă, în vest, decât sinucigaşii, naivii, descreieraţii şi profesioniştii pacifismului cu orice preţ. Repliaţi pe un teritoriu din ce în ce mai redus, teroriştii lui al-Bagdadi au început de mult să-şi caute noi pieţe şi să se extindă global, în Europa şi, nu în ultimul rând, în Libia, întrucât întrevăd ziua în care actorii internaţionali vor reuşi să le lichideze califatul siriano-irakian, alungându-i care încotro.

Până atunci însă, conflictul, supurant, va continua să producă zeci şi sute de mii de noi refugiaţi care vor căuta la rândul lor să ia cu asalt frontierele europene. Spre a-i opri, Germania şi-a revizuit din temelii politica de asistenţă, promiţând, la conferinţa londoneză a donatorilor, miliardele neacordate, din 2012 încoace, Naţiunilor Unite, întru ajutorarea refugiaţilor în taberele din vecinătatea Siriei.

Ideea e că „un euro plătit în regiune" ar economisi "trei în Europa”, după cum afirma, vineri, Frankfurter Allgemeine Zeitung. Prin urmare, miliardele promise de Germania în capitala Regatului Unit se vor adăuga celor făgăduite Turciei. Or, aceşti bani sunt nu doar imorali. Sunt şi o investiţie politică perdantă. Mesajul lor cinic, scrie pe drept cuvânt un ziarist german, este că „ajutor li se acordă numai celor ce se transformă într-o problemă”.

E clar că, atât timp cât vestul nu e în stare să facă ordine în zone limitrofe Europei, în interiorul continentului, în raporturile cu Rusia şi în destructurarea revoluţiei islamiste se vor mai găsi mulţi mafioţi care vor cere taxă de protecţie, fără să livreze vreodată nădăjduita securitate. Care, în lumea informaţională şi globalizată, nu poate fi obţinută decât prin soluţii internaţionale.

Prin urmare, nu pare că vestul a învăţat realmente din greşelile trecutului. Demolarea unei posibile celule teroriste şi arestarea unui prezumtiv membru al statului islamic venit în Germania ca refugiat sunt, desigur, semne bune. Poliţia şi serviciile secrete, în mod clar, muncesc, în genere, la adăpost de amăgiri politic corecte, de genul presupusei "inocenţe" principiale a tuturor solicitanţilor de azil. Dar se înşeală observatorii care salută interpelarea algerianului ca presupus indiciu al capacităţii autorităţilor de a restabili securitatea ameninţată de actualul aflux migraţionist.

O iluzie şi mai pernicioasă e a se miza pe tratarea cu mănuşi a tâlharilor, tiranilor şi mafioţilor. Diplomaţia nu face doi bani cât nu e susţinută de o forţă armată redutabilă. În fine, democraţiile vor trebui să-şi facă lecţiile interne, restabilind încrederea în elite.