Marine Le Pen caută prozeliți în România

Întrunirea organizată în sala de conferințe a Cazinoului din Sinaia este tratată cu multă reticență sau, mai curând, precauție de presa din România. Marine le Pen și Frontul Național au o reputație proastă, dar într-un sens diferit de cel francez sau european în accepție occidentală. Discursul antiimigraționist de principiu al Frontului Național a fost resimțit ca o lovitură aplicată românilor din clipa în care aceștia au început să emigreze masiv în țările occidentale, chiar dacă militanții Frontului nu s-au referit în mod explicit decât la "nomazii străini". De exemplu, Marine Le Pen spunea, în aprilie 2013, că "UMP și PS au permis să se răspândească o delincvență și o criminalitate intolerabile, aflate în conexiune cu rețelele nomazilor străini". Iar apoi a devenit mai precisă: "Trebuie să avem ca obiectiv eliminarea completă a taberelor de romi în Franța". Dar aspectul cel mai sensibil este că tactica FN ar fi pretins suprimarea tratatului Schengen și reluarea controalelor la frontiere.

E doar un exemplu dintre multe altele care au provocat crispare, românii simțindu-se pe mai departe vizați într-un chip mai difuz. Prin urmare, Marine Le Pen concurează cu Nigel Farage și nu este clar cine ocupă primul loc în clasamentul antipatiei. Riscăm, totuși, spunând că britanicul o întrece pe franțuzoaică, de vreme ce atacurile lui contra migrației au fost mult mai precis țintite și mai lipsite de concesii în ciuda aerului său de convivialitate. În plus, Marine Le Pen organizează pentru a doua oară o reuniune în România (prima a fost anul trecut la București, la Palatul Parlamentului) și are toate motivele să îndulcească tonul și să-și câștige prieteni în politica românească. Cu siguranță că acesta este scopul principal al prezenței sale în România, deși ambianța pare extrem de rece și niciun politician de prim plan nu s-a afișat cu membrii acestui grup care sunt tratați de regulă în presa românească ca "extremiști".

Organizatorul acestor evenimente în România este deputatul european Laurențiu Rebega, căruia Marine Le Pen îi este întrucâtva datoare căci datorită lui a reușit să înființeze un grup parlamentar cu toate drepturile (Europa Națiunilor și Libertății) abia în vara anului trecut. În România el este însă aproape necunoscut și după toate aparențele și lipsit de conexiuni politice importante. Rebega vine de la PC-ul lui Dan Voiculescu, dar a candidat pe lista PSD și a aterizat automat în grupul socialist din care ulterior a demisionat. Prin urmare șefa FN intră în România pe o portiță laterală și nu are prea multe posibilități de socializare.

Unul dintre momentele de vârf ale Marinei Le Pen în politica europeană a fost ședința Parlamentului reunit la Strasbourg la care au participat președintele François Hollande și cancelarul Angela Merkel. Era în octombrie 2015, în plină criză a refugiaților, când Marine Le Pen profita din plin de ocazie spunând: "Mulțumesc doamnnă Merkel pentru plăcerea pe care ne-o faceți venind aici astăzi alături de vicecancelarul François Hollande, guvernator al provinciei Franța". Și continua, spre stupoarea celor doi lideri politici, adresându-se de astă dată lui François Hollande în felul următor : "Interesul Franței nu este să se supună unei politici hotărâte la Berlin, Bruxelles sau Washington (…) interesul Franței nu este să dați acest spectacol dezolant al unei Franțe aflate la remorca Germaniei în problema migrației…"

Discusul este cu atât mai interesant aici la București cu cât seamănă cu discursul pe care îl ținea Crin Antonescu în vara lui 2012 pe când spunea că România nu este o colonie sau când sugera cancelarului Angela Merkel să-l ia pe Traian Băsescu la Berlin. Dar Crin Antonescu se referea la o criză cu semnificație (aparent) strict locală, în timp ce reacțiile anti-Merkel din Franța sau din alte țări ale Uniunii Europene vizează funcționarea însăși a Uniunii. Berlinul are prin urmare toate motivele să fie îngrijorat și să se întrebe dacă nu cumva se va produce un efect de contaminare și dacă pozițiile naționaliste nu se vor amplifica provocând un recul la nivelul întregii Uniuni.

Deocamdată Marine Le Pen se întâlnește cu politicieni fără anvergură, dar dacă lucrurile vor merge ca și până acum, s-ar putea ca acest zid nevăzut ridicat în jurul șefei frontiste să fie înlăturat chiar și în România. Ascensiunea Frontului Național în Franța ar putea să o impună pe Marine Le Pen ca interlocutor inevitabil, în ciuda tuturor reticențelor de până acum. Marine Le Pen are avantajul că spune deschis și chiar brutal ceea ce toți ceilalți știu, dar preferă să treacă sub tăcere, iar vrând-nevrând cursul evenimentelor au tins să-i confirme alertele. Criza migrației, creșterea riscului terorist și, desigur, atentatele sângeroase de la Paris și Bruxelles au obligat deja politica mainstream la o schimbare de curs. Faptul că președintele François Hollande a propus retragerea cetățeniei pentru teroriști prin Constituție (ceva cu totul de neimaginat până de curând și doar boicotul neașteptat al dreptei l-a împiedicat să-si ducă planul la îndeplinire), faptul că au fost luate măsuri excepționale de securitate, că mai multe țări europene au reluat controalele la frontiere sunt vrând-nevrând înfrângeri ale politicii liberale și proeuropene.

România, spre deosebire de Ungaria sau Polonia, care sunt deja în Schengen și se raportează altfel la centralitatea europeană, nu poate fi atrasă ușor în acest curent anti-UE din motive profunde care se opun oricăror raționamente de suprafață. Românii s-au simțit mai curând ținuți la distanță și aspirația lor profundă pare mai curând aceea de a obține o deplină legitimitate europeană, ceea ce îi pune în contradicție cu propriile înclinații suveraniste. Dacă ungurii s-au simțit europeni tot timpul, românii așteaptă încă o recunoaștere.

Dar dacă România nu va fi admisă în Schengen (în cazul în care va mai fi de actualitate) și dacă UE nu se va dovedi (printre altele) perfect solidară cu românii în ce privește problema vizelor americane și canadiene, curentul suveranist s-ar putea accentua și aici.