Majoritatea nu face economie de mijloace

În Parlamentul European s-a declanşat o înfruntare care a transgresat vechile reguli. Grupurile politice care formează majoritatea, popularii (PPE), socialiştii (PSE) şi liberalii (ALDE), au convenit să refuze euroscepticilor orice funcţie de conducere în comisiile de specialitate. Prin urmare au recurs în fiecare caz în parte la forţa majorităţii, impunându-şi mereu proprii candidaţi în pofida proporţionalităţii şi în dauna euroscepticilor din grupul condus de Nigel Farage (Europa Libertăţii şi Democraţiei).

Nu am găsit nicio o relatare mai sinceră decât aceea a deputatului european, Cristian Preda: ”Am participat, în calitatea mea de coordonator al PPE în AFET, la această maşinaţiune. Cred că e o poziţie coerentă, deoarece, dacă discursul eurosceptic e îndreptăţit în incinta PE, fiind expresia unei sensibilităţi politice ce respectă regulile democratice, nu e firesc ca euroscepticii să participe la gestionarea treburilor unei instituţii a cărei legitimitate o contestă.” (”De ce am participat la blocarea lui Farage”, blog personal)

Este o probă lăudabilă de francheţe că deputatul ales în România denumeşte această manevră ”maşinaţiune”. Cristian Preda găseşte, totuşi, că manevra este justificată, dar alţi deputaţi europeni, ataşaţi fără urmă de îndoială proiectului Europei unificate, au condamnat decizia majorităţii în termeni categorici. Purtătoarea de cuvânt a Verzilor, daneza Margrete Auken a spus: ”A împiedica un grup politic, oricare ar fi acesta, să obţină postul de preşedinte care îi revine de drept, potrivit sistemului adoptat – sistem al cărui scop este tocmai o distribuire cât mai echitabilă a posturilor – este o încălcare gravă a procesului democratic în sânul Parlamentului European”. Deputata din partea Verzilor s-a referit la episodul petrecut în Comisia de petiţii, acolo unde posturile de preşedinte şi de vicepreşedinte i-au fost refuzate italiencei Eleonora Evi. Dar, aşa cum a explicat Cristian Preda, majoritatea intenţionează să aplice acelaşi blocaj în toate comisiile şi forurile de conducere ale Parlamentului.

E uşor de imaginat ce au putut să spună militanţii grupului eurosceptic. Într-un mail expediat publicaţiei Euractiv, purtătorul de cuvânt al grupului ELD, Hermann Kelly, a declarat: ”Dacă marile grupuri pro-europene se unesc pentru a-şi promova strategia nedemnă privind distribuţia posturilor de conducere, atunci faţada fragilă a democraţiei, aparenţele păstrate încă în materie de domnie a legii şi orice rămăşiţă de transparenţă vor dispărea la rândul lor”.

Grupul ELD s-a constituit în ultima clipă, după alăturarea italienilor de la Mişcarea 5 Stele, refuzând în schimb orice colaborare cu Frontul Naţional din Franţa. Format în mare parte din deputaţi britanici, membrii grupului ELD nu vor cu niciun chip să fie asociaţi cu partide percepute, de obicei, ca fiind de extremă dreaptă. Dar, aşa cum s-a văzut, ei nu au reuşit, în pofida tuturor delimitărilor, să fie acceptaţi printre grupurile cu legitimitate deplină.

Aşadar legislatura aceasta debutează cu un act controversat produs pe fondul unor temeri greu de ascuns. Majoritatea a obţinut o victorie însemnată prin desemnarea lui Jean-Claude Juncker pentru preşedinţia Comisiei Europene, dar se simte pe mai departe asediată de militanţii ostili construcţiei europene. De altfel nici euroscepticii nu-şi subestimează forţa ofensivă din moment ce li s-a părut că Jean-Claude Juncker a dat dovadă de curaj participând la o audiere în cadrul grupului ELD. Liderul UKIP, Nigel Farage, declara la finele reuniunii: ”Am fost onoraţi că domnul Juncker a acceptat să vină să vorbească în faţa celui mai eurocritic grup din Parlamentul European, ceea ce spune ceva despre caracterul său.” (ukip.org)

Jean-Claude Juncker face, potrivit cutumei, turul tuturor grupurilor constituite, dar aşa cum li s-a refuzat membrilor ELD orice funcţie de conducere, tot aşa li se putea refuza şi dialogul. Oricum nu s-au înţeles absolut deloc. În opinia lui Nigel Farage, cel mai important subiect este circulaţia forţei de muncă, care ar trebui limitată, în timp ce candidatul la şefia Comisiei a spus că subiectul acesta este cu totul secundar şi că nu va fi, în niciun caz, renegociat. În replică, Nigel Farage a declarat că poziţiile viiorului preşedinte al Comisiei apropie şi mai mult Marea Britanie de momentul în care va părăsi Uniunea. Nimic nou în toate acestea, cu excepţia faptului că aşa-numitul ”cordon sanitar” prin care majoritatea caută să-i izoleze pe eurosceptici exprimă mai curând teamă şi nesiguranţă de sine.