Mai multă putere pentru Parlamentul European

Odată cu acordurile comunitare convenite în 2009, Parlamentul European stă, ca importanţă, în adoptarea normelor UE, de la egal la egal alături de Consiliul European şi de guvernele naţionale. Şi în ce priveşte politica agrară, unul dintre subiectele care atârnă cel mai greu în agenda comunitară, lucrurile nu se mai mişcă fără acordul europarlamentarilor. Deocamdată, Legislativul european nu poate să vină cu propriile iniţiative legislative, acestea rămânând resortul Comisiei, principalul organ administrativ printre instituţiile de la Bruxelles.

Aleşi mulţumiţi

Jo Leinen (Germania , SPD) a fost ani de zile preşedintele Comisiei Constituţionale din Parlament şi este mulţumit cu modul în care arată tratatul de la Lisabona. „Parlamentul European este unul dintre câştigătorii reformei comunitare. Ne aflăm pe acelaşi nivel cu guvernele şi Consiliul European, chiar dacă acesta din urmă continuă să rămâne cel mai important organism al Uniunii. Reglementările adoptate la Bruxelles nu pot fi transpuse în practică până nu obţin acordul Parlamentului, care, până la urmă, este vocea cetăţenilor“.

Regula, prin urmare, se referă la procesul decizional ca fiind unul policefal, ceea ce împiedică statele să lanseze norme europene în beneficiu propriu.

Mai multe drepturi şi pentru Parlamentele naţionale

Nu doar Parlamentul European, care din 1979 este rezultatul votului direct, beneficiază de un plus de influenţă ca urmare a noilor tratate convenite la Lisabona, ci şi legislativele naţionale. Acestea din urmă au termen de opt săptămâni de la adoptarea unei norme europene să recurgă la dreptul de veto pentru a o bloca şi pot, de asemenea, depune plângeri în faţa Curţii Europene. Deocamdată, astfel de situaţii nu au existat şi e foarte probabil ca şi pe viitor să reprezinte cel mult excepţia de la regulă, crede Christoph Möllers, professor de drept. Până la urmă, parlamentarii nu s-ar pune de-a curmezişul propriilor guverne.

Profesorul Möllers, de la Universitatea Humboldt din Berlin, nu vrea să vorbească, însă, despre o reală democraţie la nivel european: “Încetul cu încetul, Parlamentul devine un organism politic veritabil. Dar dacă ar fi să comparăm Tratatul de la Lisabona cu proiectele constituţionale, am observa cât de multe valori democratice au fost pierdute pe drum“. Potenţialul democratizării Uniunii Europene mai oferă multe posibilităţi de exploatat; deocamdată, însă, naţiunile europene au fost reticente la ideea cedării din influenţă, conchide Möllers.

„Nivelul cel mai de jos are prioritate“

Activitatea Parlamentului poate fi optimizată şi prin delimitarea clară a funcţiilor instituţionale. Principiul subsidiarităţii „Nivelul cel mai de jos are prioritate“ a fost consfinţit prin tratatul de la Lisabona.

Europarlamentarul Jo Leinen pune în lumină şi noul principiul al transparenţei: “Tratatul de la Lisabona a reglementat şi împărţirea sarcinilor în interiorul structurilor europene. Ştim clar care sunt competenţele UE, de exemplu politicile vamale, cele comerciale sau monetare. Mare parte din responsabilităţi sunt împărţite între Uniune şi state şi, apoi, mai există un set de capitole ce ţin exclusiv de deciziile naţionale“. Catalogul de sarcini, responsabilităţi şi competenţe poate genera, însă, şi disensiuni. Astfel de situaţii, cum ar fi, de exemplu, disputa primară dintre adepţii unei reglementări comunitare şi cei ai unei responsabilităţi naţionale, se transferă la Curtea Europeană care decide palierul la care se ia decizia, crede Leinen.

Majoritate dublă din 2014

Noua procedură de vot a deciziilor Consiliului Ministerial va fi introdusă în 2014. Din acel moment se va aplica principiul majorităţii calificate, înlocuindu-l pe cel al unanimităţii, folosit în prezent. Majoritatea calificată este, de fapt, una dublă: o decizie devine valabilă cu suportul a 55% dintre statele Uniunii şi a 65% din populaţia comunitară. Blocarea deciziilor devine mult mai dificilă – dar nu imposibilă.

Noul sistem dă un uşor câştig de cauză statelor mari. Până acum, deciziile disputate erau, în consiliile ministeriale, situaţii excepţionale. Reprezentanţii statelor membre sunt constrânşi la unanimitate. Negocierile mai dure se petrec, oricum, în grupurile pregătitoare, împreună cu reprezentanţii Comisiei şi ai Parlamentului, departe de văzul public.

Pargul maxim de europarlamentari: 750

Numărul de fotolii parlamentare a suferit o creştere moderată în urma tratatului de la Lisabona: 14 mandate suplimnentare, ridicând totalul la 750. Acesta devine pragul superior maxim, ceea ce înseamnă că nici în cazul admiterii de noi membri nu se suplimentează numărul europarlamentarilor. Germania, de exemplu, va fi obligată să cedeze unele din cele 99 de locuri pe care le deţine în Parlamentul comunitar în beneficiul noilor membri, cum ar fi Croaţia.