Franța: O politică mai dură a migrației

Mulți au interpretat victoria lui Emmanuel Macron la alegerile prezidențiale, când a învins-o pe Marine Le Pen, ca pe un triumf al umanității împotriva xenofobiei. În ceea ce privește migrația, Macron adoptă însă o poziție mai dură decât s-ar fi așteptat observatorii. Marți a vizitat orașul Calais, unde încearcă mulți migranți să se urce pe un feribot pentru a ajunge ilegal în Marea Britanie. Cu această ocazie, Macron a declarat că statul francez va începe "automat" procedura de expluzare a acestora. A criticat dur și organizațiile umanitare care colaborează cu imigranții ilegali.  

"Nimic din ceea ce face guvernul francez nu pune sub semnul întrebării dreptul la azil", a spus Macron săptămâna trecută, "dar aceasta nu înseamnă că trebuie să primim pe oricine, fără niciun discernământ." Franța se confruntă cu "valuri imigraționiste cum n-au mai existat de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace", a spus președintele, amintind de cele mai noi cifre. Potrivit autorităților franceze, au fost înregistrate în jur de 100.000 de solicitări de azil în 2017, cu 17 la sută mai multe decât în anul precedent. Doar o treime dintre solicitanți au primit statutul de refugiați. Ministrul de interne Gérard Collomb a adăugat mai târziu: "Dacă toți ar rămâne în Franța, ar trebui să construim în fiecare an un oraș nou de mărime medie." În comparație cu Germania, nici nu-i atât de mult: în 2017 au venit 187.000 de solicitanți de azil în Republica Federală, iar numărul acestora a fost și mai mare în 2016 și 2015.

Macron e sub presiunea unei atmosfere ostile față de migranți în Franța. La nivel politic, ea e creată în continuare de partidul Front National, dar în măsură tot mai mare și de republicanii conservatori, cu noul lor lider Laurent Wauquiez. Wauquiez vrea să reducă migrația la "un minim strict" și e aplaudat din multe părți.  

Pentru a soluționa problema, Macron a promis o nouă lege a imigrației, care urmează să fie dezbătută în guvern în februarie. Tendința generală: toți solicitanții de azil trebuie să fie tratați bine - ceea ce se pare că nu a fost de la sine înțeles până acum - și integrarea persoanelor care primesc azil trebuie îmbunătățită. În schimb, cei care nu primesc azil urmează să fie expluzați în mod mai consecvent. În prezent, doar 4% dintre aceștia sunt expulzați, ceea ce e "nu poate fi acceptat", spune Christophe Castaner, liderul partidului lui Macron, La République en Marche. "Nu putem să primim un milion de oameni care vin din Libia", a mai declarat, referindu-se la migranții care traversează Marea Mediterană.

Noua lege a imigrației urmează să pună accentul pe expulzări și pe descurajarea potențialilor solicitanți de azil. Un exemplu: niște așa-numite "unități mobile" vor avea sarcina de a căuta persoanele aflate ilegal în Franța în centrele pentru migranți. Criticii modificărilor propuse susțin că migranții ajung într-o luptă contra cronometru: spre exemplu, ei ar urma să aibă la dispoziție 90 de zile în loc de 120 pentru a-și prezenta documentele. Organizațiile umanitare susțin că e nevoie de o lună întreagă doar pentru a obține o programare la biroul respectiv. Arestul de expulzare s-ar putea prelungi de la 45 de zile la 90. În plus, o persoană poate fi reținută pentru 24 de ore (în loc de 16) în scopul verificării identității ei.

Laurent Giovannoni de la organizația umanitară Secours Catholique a declarat pentru postul France Info: "Această politică e retrogradă." El crede că se va ajunge la expulzarea tuturor celor care nu primesc statutul de refugiați de război în sensul cel mai restrâns al termenului. Scriitorul francez Jean-Marie Gustave Le Clézio, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, consideră că diferențierea dintre azilul politic și migrația economică e o "negare insuportabilă a omeniei". Marți, chiar și Jean Pisani-Ferry, până de curând unul dintre cei mai apropiați și influenți consilieri ai președintelui, l-a atacat pe Macron alături de alți critici într-o scrisoare deschisă publicată în ziarul Le Monde, cerându-i "să se ridice la nivelul idealurilor noastre" și să pună capăt unei politici care urmărește să-i țină departe de Franța pe solicitanții de azil.   

Macron le-a răspuns criticilor pe Twitter: "Când e vorba de subiectul migrației, e nevoie de hotărâre, efectivitate și omenie. Omenia fără efectivitate e doar un cuvânt frumos. Efectivitatea fără omenie e nedreptate." Ziarul Les Echos l-a mai citat pe Macron cu declarația: "Sunt amestecați migranții, refugiații, dreptul la azil și migrația din motive economice." Aceste grupuri trebuie diferențiate în mod strict. 

Macron, care pledează pentru un rol mai puternic al Uniunii Europene, deplânge politica de migrație "insuficientă și incoerentă" la nivel european. La Calais a spus că Grecia și Italia, statele membre în care ajung cei mai mulți migranți, trebuie ajutate - adăugând însă că solicitanții de azil nu ar trebui să fie lăsați să-și aleagă țara după bunul lor plac. Altfel, prima țară europeană în care ajung ar fi eliberată de "responsabilitate". Se pare că asta e ceea ce înțelege Macron prin legătura dintre efectivitate și omenie.  

Autor: Christoph Hasselbach (das)