Lupta împotriva torturii: Ce aduce anexa facultativă la Convenţia ONU?

În ziua de astăzi, există 80 de state în care se aplică tortura. Una dintre cauzele principale ale acestor practici inumane este că cei care torturează nu sunt nevoiţi să se teamă de pedepse. Din acest motiv, apărătorii drepturilor omului din cadrul Naţiunilor Unite au pledat deja de mult pentru întocmirea unei anexe-facultative la Convenţia împotriva torturii, care să creeze un cadru pentru prevenirea mai eficientă a practicilor care încalcă cu brutalitate drepturile omului, demnitatea umană şi distrug personalitatea victimelor.

În 2002, susţinătorii acestui plan s-au impus în Consiliul Economic şi Social, cât şi în Consiliul de Securitate al Naţiunilor Unite, în ciuda faptului că Statele Unite, sub administraţia Bush, au dorit să blocheze proiectul. Alte ţări care s-au opus anexei pentru prevenirea torturii sunt Rusia, China, Cuba, Libia, Egipt şi Pakistan, ceea ce reflectă, printre altele, că potentaţii din aceste state nu sunt dispuşi să aplice reguli stricte pentru a-i pedepsi pe cei care s-au făcut vinovaţi de tortură.

După ce a trecut cu succes de Adunarea Generală a ONU, anexa a fost ratificată, intrând în vigoare pe 22 iunie 2006. Documentul nu omite să consemneze că făptaşii nu sunt doar reprezentanţi ai statului şi că, pe de altă parte, cercul victimelor torturii şi ale tratamentului degradant nu se rezumă la prizonierii din închisori. Anexa aminteşte, de pildă, că şi pacienţii din clinicile de psihatrie sau vârstnicii din cămine şi ospicii devin uneori victimele unui tratament umilitor.

Criticii susţin că principiile anexei au fost aplicate insuficient în Europa

Statele care au semnat documentul îşi asumă obligaţia să creeze un sistem naţional eficient de vizite şi supraveghere, pentru a preveni abuzurile împotriva persoanelor care nu se află în libertate deplină. Sensibilizarea populaţiei la aceste probleme prin noile măsuri de supraveghere ar putea avea un efect disuasiv asupra făptaşilor potenţiali.

Între timp, Germania s-a alăturat statelor care au semnat anexa de prevenire a torturii. Institutul naţional pentru drepturile omului şi diferite organizaţii non-guvernamentale au criticat însă faptul că noul document a fost insuficient aplicat. Desigur, tortura şi tratamentul inuman nu sunt la ordinea zilei în Germania contemporană, dar chiar şi în state occidentale europene, cu standarde foarte înalte în ceea ce priveşte respectarea drepturilor omului, se ajunge uneori la situaţii îngrijorătoare, de pildă în tratamentul străinilor care solicită azil şi sunt respinşi sau în diferite centre de detenţie ce oferă condiţii de viaţă nu tocmai bune.

Experţii şi organizaţiile non-guvernamentale susţin că în special statele Uniunii Europene ar trebui să fie un model pentru restul lumii în ceea ce priveşte aplicarea anexei la convenţia ONU împotriva torturii.

Autori: Ulrike Mast-Kirschning / Alexandra Sora
Redactor: Rodica Binder