Lungul drum către luminiţa de la capătul tunelului

Zi importantă pentru Europa! Comisia Europeană a analizat situaţia economică şi financiară din cele 27 de state membre şi Croaţia şi a transmis o serie de recomandări guvernelor. Această misiune este asumată de Comisie o dată pe an. După diversele reforme în domeniul bugetar şi adaptarea politicii economice, în urma lecţiei date de criză, notele de la Bruxelles au o importanţă majoră. Anul acesta recomandările sunt pe de-o parte încurajatoare dar, pe de altă parte, îngrijorătoare. 

Dezamăgitor este că Franţa, a doua mare economie comunitară după Germania, nu reuşeşte să intre în zona verde. Rata îndatorării publice este prea mare, economia nu este competitivă. Comisia pretinde reforme pe care guvernul de la Paris nu le aplică întocmai. Liderii comunitari au acordat Franţei mai mult timp pentru a-şi face ordine în finanţe, cerând printre altele şi reformarea sistemului de pensii.

Mai mult timp pentru reforme

Şi Spania, Slovenia, Portugalia, Grecia şi Olanda se bucură de timp în plus pentru a evita depăşirea deficitului bugetar legal. Deşi teoria nu permite clemenţă, situaţia reală din economiile problemă obligă Comisia să facă oarece concesii. Deşi instrumentele au fost ascuţite, folosirea lor ar accentua şi mai mult criza. 

Problema fundamentală, anume supra-îndatorarea, nu este nici pe departe soluţionată. Nivelul datoriilor în cele 17 state din spaţiul euro va ajunge în curând la sută la sută faţă de performanţa economică anuală. Pragul legal este stabilit la numai 60 de procente. Şi datoriile continuă să crească. Foarte puţine sunt statele care nu fac datorii noi, printre ele se numără şi Germania, a cărei economie nu este direct afectată de criză. În majoritatea statelor, însă, mesajul nu a ajuns, după cum reclamă pe bună dreptate preşedintele Comisiei, José Manuel Barroso. Ritmul reformelor este prea lent şi acestea nu sunt decât parţial aplicate.

Banca Centrală nu este atotputernică

Douăzeci de state comunitare sunt însă în zona roşie a deficitului şi continuă să acumuleze datorii. Dar Italia, Ungaria, România, Letonia şi Lituania pot fi scoase din schema celor care depăşesc limita permisă a deficitului. Nivelul noilor datorii publice declarat de guvernul de la Roma rămâne sub nivelul de trei procente din PIB, dar cu toate acestea criza afectează grav economia din peninsulă. Şomajul, ca în majoritatea statelor din sudul continentului, atinge cote record. Totalul datoriei publice este de 130 de procente, evoluţie care nu poate continua pe termen lung. În prezent, situaţia din statele afectate de criză este ceva mai relaxată, pentru că noile datorii sunt finanţate cu dobânzi mici. Situaţia este însă condiţionată de Banca Centrală, care a anunţat că în caz de forţă majoră va trece la tipărirea de noi bancnote. Această stare nu poate dura la infinit, se impun reforme reale şi evoluţii economice pe măsură.

Între timp este tot mai clar că de dobânzile mici nu beneficiază actorii din economia reală. În plus, în Germania, firmele mici şi mijlocii primesc tot mai puţine credite de la bănci. Îngheţarea creditelor este o problemă extrem de serioasă. Lipseşte încrederea. Şi la acest capitol, nici BCE nu poate schimba prea multe.

Unde este voinţa politică?

Comisia Europeană prognozează că de abia în 2014 sau 2015 se va îmbunătăţi situaţia. Cei mai mari factori de risc nu sunt Grecia, Cipru sau Slovenia, ci Franţa. La Paris se decide viitorul zonei euro. Dacă Franţa nu îşi face temele, dată fiind dimensiunea ei, ea ar putea periclita întregul spaţiu de circulaţie a monedei comune. Aprecierea comisarului european Günther Oettinger, potrivit căruia Franţa nu ar fi reformabilă, este prea dură. Spunând însă că "Europa trebuie consolidată din temelii", Oettinger a pus degetul pe rană. Experienţa a dovedit că statele reacţionează doar la presiuni şi că nu se lasă influenţate de discursuri. În luna iunie, şefii de state şi de guverne din zona euro vor lua act oficial de notele de la Bruxelles. Rămâne de văzut dacă vor ţine cu adevprat cont de recomandări. Aprecierile din 2012 nu au fost cu mult diferite de cele din acest an, dar acţiunile care au urmat nu corespund aşteptărilor. În numele Europei, atitudinea ar trebui să schimbe acum.