Lucian Boia: La noi sunt derapaje de natura penala
1 noiembrie 2018cu Moldova, odinioara inaintea Tarii Romanesti, macar din punct de vedere cultural, decuplata astazi in modul cel mai brutal de celelalte provincii, si nu doar pentru ca nu are o autostrada, ci pentru ca saracia o plaseaza departe de PIB-ul pe locuitor din Transilvania. Uniti geografic, dar polarizati in celelalte si cu o clasa politica cu origini impure, de neinteles in restul Europei, pe care avem datoria, spune Lucian Boia, sa o reparam. Dar cum?
Iata cum arata PIB-ul pe locuitor in 2018 (mii euro), potrivit Comisiei Nationale de Prognoza:
- Bucuresti (limita de sus): 27,18
- Vaslui (limita de jos): 4,63
- Media pe tara: 10,15
Judetele Moldovei sunt prabusite in saracie, in vreme ce cele transilvanene au decolat. La 1859, Moldova se mandrea cu prima universitate si cu o elita culturala care o depasea, spune istoricul Lucian Boia, pe cea a Tarii Romanesti. Istoria insa a facut ca moldovenii, cei ce dincoace de Prut, sa fi pierdut partida.
Am spus "cei de dincoace de Prut", pentru ca in interviul acordat Ziare.com, profesorul Lucian Boia vorbeste si despre Basarabia si Republica Moldova, in care Stefan cel Mare ocupa un loc aparte in panteon. Dar Stefan cel Mare nu e Igor Dodon, ne atrage Lucian Boia atentia, iar pretentia ca istoria sa serveasca mentinerii unui sentiment patriotic trebuie si, ea, depasita.
Sunt teme mari, dar care pornesc de la Romania de azi, pentru ca pe ea avem datoria sa o aparam. O Romanie a paradoxurilor, care suporta regimul Liviu Dragnea, desi are toate instrumentele democratice si institutionale de a avea un guvern ales pe merite, si nu mostenit din elita comunista.
Domnule profesor Lucian Boia, dialogul nostru e prilejuit de aparitia, la Editura Humanitas, a unui volum intitulat chiar asa, "De la Dacia antica la Marea Unire. De la Marea Unire la Romania de azi". Va propun insa sa incepem de asta-data invers cronologic, si anume de la Romania de astazi.
Da, e o tara cam dereglata, cu prea multe recorduri negative, am trecut in revista cateva dintre ele, dar daca ne gandim mai gasim o droaie. S-a stricat tara. Erau niste situatii nu prea stralucite si inainte de comunism, asta a si facut ca regimul comunist la noi sa fie mai special, iar comunismul chiar le-a dereglat pe toate. Iesirea din comunism nu s-a petrecut nici ea in cea mai fericita maniera si iata ca suntem unde suntem. Am scris-o de mai multe ori: e o tara dereglata, o tara pe care va trebui, totusi, sa ne apucam sa o reparam, pentru ca, daca nu, se strica si mai tare.
Nu ne arata foarte bine tara.
E o intarziere istorica, dar si intarzierile acestea se pot depasi, cu vointa, iar asta a cam lipsit. A tinut locul interesul personal al multora. Sunt toate aceste intarzieri, dereglari care au intervenit pe parcurs, si comunismul, pe care il vor simti inca si urmasii nostri destul de puternic.
Spuneti undeva, ironic, ca dam vina pentru cum arata tara, pentru emigrarea masiva, pe faptul ca nu stim suficiente despre Stefan cel Mare si Mihai Viteazul. Va referiti la apelul Academiei Romane.
Tara nu arata prea bine, pentru ca s-au acumulat toate aceste intarzieri si, in general, interesul privat a primat asupra interesul comunitatii romanesti. Constatam cu totii un lucru extraordinar si cat se poate de intristator, ca milioane de romani parasesc Romania. Am ajuns sa fim pe locul doi, dupa Siria, in materie de emigrare, ne comparam cu o tara unde se petrece un razboi devastator. Asta spune multe.
Ne laudam, iata, ca ne-am pastrat tara in aceeasi geografie, dar pierdem populatia.
Acesta a fost marele succes al romanilor in intreaga lor istorie, crearea Romaniei Mari, Unirea Principatelor, mai intai, in 1859, fara de care nici restul nu ar fi fost posibil, si apoi 1918, crearea Romaniei Mari. Intr-adevar, e un succes incontestabil, in raport cu care romanii au avut noroc, dar sigur ca e si meritul lor, pentru ca au vrut sa faca o asemenea Romanie. Lucrurile s-au facut si sunt bine facute, din punctul acesta de vedere, dar in rest, ce facem cu aceasta Romanie? Aici, raspunsurile nu au mai fost convingatoare.
Stiu ca nu va plac intrebarile contrafactuale.
Mie imi place istoria contrafactuala, fiindca e o istorie posibila, nu era scris undeva ca istoria sa se petreaca intr-un anume fel, se putea petrece si astfel.
Atunci pun intrebarea. Fara cei 50 de ani de comunsm, care ne-au tinut in aceeasi geografie, dar prin metode dictatoriale, cum ar fi aratat Romania?
Ar fi fost intr-o situatie mai buna, este evident. Comunismul le-a terminat pe toate, le-a deplasat de pe calea normala a istoriei pe o cale care a tinut mai mult de utopie decat de istorie, in sensul mai prozaic al termenului. A fost o aventura care a esuat si care ne-a costat o jumatate de secol de indepartare de calea cat de cat normala.
Care se adauga, si ea, unor ani deloc usori, din punctul de vedere democratic.
Se adauga intarzierilor anterioare, da, si e un efect de avalansa.
Spunem "100 de ani de Romania". Sintagma asta e adevarata sau nu?
Da, bine, sunt unii care, tot auzind vorba asta, 100 de ani de Romania, isi inchipuie ca Romania s-a facut la 1918. Am spus-o, e o banalitate, tot romanul stie ca Romania s-a facut la 1859, nu la 1918, sub numele initial de Principatele Unite. Am mai discutat noi doi despre asta, m-a revoltat expresia asta, Mica Unire de la 1859. Parca s-a mai renuntat la ea si poate si eu voi fi contribuit intr-o oarecare masura.
Cititi interviul integral pe Ziare.com