Libia: cronica prăbuşirii unui stat

Tinerii revoluţionari nu sunt în toate minţile. Se află sub influenţa drogurilor, puse la dispoziţie de miliţiile islamiste din reţeaua teroristă Al Qaeda. Afirmaţiile îi aparţin liderului libian Muammar al-Gaddafi şi au fost formulate în ianuarie/februarie 2011, când au debutat protestele contra unui regim care număra deja patru decenii. Evident că revoluţionarii au respins acuzaţiile, ceea ce nu l-a împiedicat, însă, pe Gaddafi să recurgă la forţă contra protestatarilor. Zeci de oameni au fost ucişi.

Conflictul a luat amploare în lunile următoare - în special în estul ţării, în provincia Kyrenaika, unde rebelii au pus mâna pe putere. Şi în vest aceştia au reuşit să avanseze, protestele fiind înăbuşite în final de armata liderului libian. Acesta a demarat în martie o mare ofensivă. Rebelii au lansat apeluri comunităţii internaţionale, cerând ajutor. Pe 17 martie, Consiliul de Securitate al ONU a adoptat rezoluţia cu numărul 1973, prin care se solicita încheierea de urgenţă a unui armistiţiu şi încetarea atacurilor asupra populaţiei civile. Soluţia politică, se mai menţiona în rezoluţia citată, urma să dea curs "revendicărilor legitime ale poporului libian". Înaintea votului, Rusia a cerut Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite să se pronunţe asupra unei rezoluţii pe tema unui armistiţiu în Libia, solicitare respinsă de majoritatea statelor membre.

La finele lunii martie, NATO a preluat conducerea misiunii "Unified Protector", care s-a întins până la finele lui octombrie 2011. Unul din ultimele oraşe în care s-au desfăşurat luptele a fost Sirt, locul natal al liderului libian. Acolo, Gaddafi a fost prins de către rebeli, pe 20 octombrie, în momentul în care încerca să fugă din oraş, fiind executat de urgenţă.

În pofida confruntărilor violente care au continuat între rebeli şi adepţii lui Gaddafi au fost programate, pentru iunie 2012, alegeri legislative. Congresul Naţional General, rezultat în urma acestui scrutin, a supravieţuit doi ani, înlocuit fiind, în august 2014, în urma unor noi alegeri parlamentare, de Consiliul Deputaţilor.

Triburi şi miliţii revendică accesul la putere

Încă de la constituirea Congresului Naţional General, Libia s-a văzut confruntată cu o problemă majoră - problemă care există şi astăzi. Diferitele triburi şi miliţii care au luptat pe timpul revoluţiei contra regimului Gaddafi n-au fost dispuse să se supună normelor democratice, ci au solicitat, fiecare în parte, reprezentarea în noul aparat de stat. Au luat naştere cele mai diverse coaliţii, dominate de interese materiale şi ideologice.

În vara anului 2012 au fost distruse altare ale cultului islamic Sufi. Potrivit publicistului libian Mustafa Fetouri, făptaşii ar fi islamişti radicali, membri ai unor "grupări fanatice, care aparţin, probabil, reţelei Al Qaeda sau altor organizaţii teroriste".

"În prăpastie"

Grupări islamiste s-au aliat, însă, şi cu foşti adepţi ai lui Gaddafi. O astfel grupare a comis, în septembrie 2012, atentatul ucigaş asupra ambasadorului SUA, Chris Stevens. "Ce au de gând aceşti oameni cu Libia?" se întreba publicaţia online "Al watan al Libia", oferind şi răspunsul: "S-o împingă în prăpastie".

Luptele au continuat şi n-au încetat nici până în ziua de astăzi. Pe 18 mai 2014, unităţi aflate sub conducerea generalului Khalifa Haftar şi Brigăzile Zintan au atacat Parlamentul. L-au ocupat, dar s-au retras apoi la scurtă vreme. În acelaşi timp alte unităţi din aceeaşi subordine s-au concentrat asupra luptelor contra unor grupări islamiste în regiunea Benghazi. Guvernul, Parlamentul şi reprezentanţi ai armatei libiene l-au acuzat pe general, într-o declarţie comună, de tentativă de puci.

Lupta împotriva jihadiştilor şi islamiştilor

După alegerile parlamentare anticipate din iunie, islamişti înarmaţi ai căror reprezentanţi înregistraseră rezultate slabe la urne au încercat să acapareze puterea la Tripoli, anunţând că din rândurile lor va fi format noul legislativ. Parlamentul de drept libian s-a retras, din motive de securitate, în oraşul de coastă Tobruk, situat la peste 1000 de km de Tripoli. De acolo, deputaţii au cerut ajutor Naţiunilor Unite.

Ajutor a venit din Egiptul învecinat. Aviaţia egipteană a atacat poziţii ale islamiştilor la Tripoli şi, în acelaşi timp, ale miliţiilor "Statului Islamic", care pătrunseseră deja şi în Libia. În iulie, jihadiştii au lansat un atac, de pe teritoriul libian, asupra grănicerilor egipteni, provocând moartea a 22 dintre aceştia.

Asupra răspândirii maladiei Ebola, conflictului din Ucraina şi ofensivei "Statului Islamic" în Siria şi Irak se concentrează în prezent comunitatea internaţională. În umbra acestor crize, violenţele din Libia continuă. Şi va fi nevoie ani de zile pentru a li se pune capăt.