Libertatea presei, în pericol

In ediţia sa din luna august, revista Jurnalist, organ de presă al Asociaţiei Ziariştilor Germani, reproducea pe copertă într-o interpretare grafică „digitalizată” chipul lui Edward Snowden sub titlul „Ultimul informator”. In cuprinsul revistei, un interviu cu Ewen MacAskill, reporterul cotidianului The Guardian, dezvăluia împrejurările în care Snowden a încredinţat într-un hotel din Hong Kong cotidianului britanic, o parte din informaţiile hipersensibile referitoare la activitatea servicilor secrete americane şi britanice. MacAskill şi-a mai exprimat, între altele în cuprinsul aceluiaş dialog, neliniştea faţă de tendinţa administraţiei Obama de a veni de hac jurnaliştilor de investigaţie.

La scurtă vreme după această mărturisire, presiunile guvernului britanic asupra cotidianului The Guardian culminează cu distrugerea hard-ului pe care se aflau înregistrate informaţiile explozive. Procedura este dezavuată ferm de Uniunea Europeană. Statele Unite ale Americii, la rîndul lor, se distanţează de această acţiune lipsită de precedent în trecutul apropiat. Viviane Reding, comisara UE pentru Justiţie, întrevede efectele destructive asupra libertăţii presei, în general, ale demersului care-l pune într-o situaţie penibilă şi dificilă pe premierul Cameron. Căci, potrivit informaţiilor difuzate de cotidianul The Independent, şi a investigaţiilor făcute de BBC şi Daily Mail, Jeremy Heywood, supranumit „locotenentul lui Cameron”, şeful Cabinet Office-ului, cureaua de transmisie dintre Downing Street şi guvern este cel care a dat undă verde exercitării de presiuni asupra cotidianului The Guardian.

Situaţia se complică prin reţinerea temporară pe aeroportul Heathrow a lui David Miranda, partenerul de viaţă al ziaristului de investigaţie Glenn Greenwald. Confruntată cu valul de consternare declanşat de aceste acţiuni, ministrul britanic de interne, Theresa May, invocă legitimitatea procedurilor, în baza legii anti terorism, care ar interzice între altele ca informaţii sensibile să ajungă în mîinile jurnaliştilor. In special ale celora însetaţi de transparenţă şi adevăr. Care, după cele întîmplate, îşi dau seama dintr-o dată că se expun unor riscuri majore respectîndu-şi convingerile şi menirea.

Aşa se face că redactorul şef al cotidianului The Guardian, Alan Rusbridger, anunţă că ziarul său va continua să relateze despre spionajul efectuat de serviciile secrete americane şi britanice, dar că o va face de preferinţă din Statele Unite ale Americii, unde există o sensibilitatea sporită faţă de protecţia persoanelor civile expuse discreţionar unor cercetări penale.

O parte din aceste declaraţii, Rusbridger le-a făcut în paginile cotidianului Frankfurter Allgemeine Zeitung. In răstimp, Asociaţia Ziariştilor Germani a solicitat o reevaluare critică a legislaţiei anti terorism în Uniunea Europeană, considerînd insuficientă declaraţia făcută de purtătorul de cuvînt al cancelariei federale, Steffen Seibert, după intervenţia serviciilor secrete britanice împotriva jurnaliştilor de la Guardian. Oficialul german estimase că un incident ca cel petrecut în Marea Britanie nu ar fi posibil în Germania. Dar, potrivit unei zicale franceze ” Il ne faut jurer de rien”...